Naşterea lui Iisus

Într-un orăşel numit Nazaret trăia demult o fecioară cu numele Maria. Ea avea sufletul curat şi gândul bun îndreptat mereu prin rugăciuni spre Dumnezeu. Fecioara Maria, cea aleasă dintre toate fecioarele să Îl nască pe Iisus, trăia în post şi rugăciune alături de bătrânul Iosif, cel care o îngrijea şi o ocrotea. Ei aşteptau ca vestea cea mare pe care o primiseră de la îngerul Gavriil, că Maria Îl va naşte pe Fiul lui Dumnezeu, să se împlinească.
Tocmai în acea perioadă însă împăratul roman a poruncit ca fiecare om din Imperiul Roman să se înregistreze cu numele în oraşul din care provenea familia sa. Iosif se trăgea din Betleem, aşa că trebuia să meargă acolo.
A plecat împreună cu Maria şi după o călătorie lungă şi obositoare au ajuns. Însă acolo nu au găsit nici un loc unde să doarmă în timpul nopţii, nimeni nu avea loc să îi primească. Singurul loc pe care l-au găsit a fost o peşteră la marginea oraşului, în care oamenii au făcut adăpost pentru animale. Acolo, în acea noapte sfântă, Maria L-a născut pe Pruncul Iisus. L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat în ieslea vitelor, care Îi făceau căldură.
Pe dealurile din jurul Betleemului se aflau câţiva păstori, care îşi păzeau turmele. Un înger a venit la ei în lumină strălucitoare şi le-a spus că în apropiere de ei tocmai S-a născut Mântuitorul Hristos, pe care Îl vor găsi în apropiere, dormind într-o iesle. Atunci păstorii au văzut o mare mulţime de îngeri care cântau: „Slavă lui Dumnezeu în ceruri şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!“ După ce îngerii au plecat de la ei, păstorii s-au grăbit spre Betleem, unde L-au găsit pe Pruncul care dormea în iesle, aşa cum le spusese îngerul.
La peştera săracă au sosit apoi şi trei bărbaţi învăţaţi, pe care noi îi numim magi, care ajunseseră acolo călăuziţi de o stea apărută de curând pe cer. Văzându-L pe micul Prunc, ei au îngenuncheat şi s-au închinat Lui, oferindu-i daruri: aur, tămâie şi smirnă.
Icoana Naşterii Domnului este una dintre cele mai cunoscute icoane. Ea ne înfăţişează evenimentul petrecut la Betleem, Întruparea Creatorului Universului, care intră în lume şi în istorie ca prunc nou-născut. Dumnezeu vine în lume şi se arată oamenilor în chip de copilaş, nu ca un împărat, ci un om simplu, ca fiecare dintre noi. Îngerii cântă imnuri, magii şi pastorii Îi aduc daruri. Cerurile Îl întâmpină prin apariţia unei stele strălucitoare, iar pământul Îl primeşte într-o peşteră. Animalele Îl privesc într-o tăcere uimită, iar noi, oamenii, îi oferim pe unul dintre semenii noştri, pe Fecioara Maria.
Să ne bucurăm şi noi împreună cu magii şi păstorii şi să-L primim pe Iisus în inima noastră, vestind şi celorlalţi venirea Lui în lume, cu bucurie şi dragoste!

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 11 - decembrie 2007

Naşterea Domnului: Cel Mai Mare Dar

Dragi copii,
Una din cele mai importante sărbători este Naşterea Domnului. Pentru această sărbătoare ne pregătim prin post, rugăciune, fapte bune, Spovedanie şi Împărtăşanie.
Praznicul Naşterii Domnului, sărbătorit în fiecare an pe 25 decembrie, ne cheamă să aducem laudă şi mulţumire lui Dumnezeu. De ce să Îi mulţumim lui Dumnezeu? Pentru Darul pe care ni L-a făcut prin trimiterea pe pământ a Fiului Său, Domnul Hristos, Care ne aduce lumină în minte, în inimă şi în suflet. Prin credinţa în Domnul Hristos şi prin ascultarea şi împlinirea poruncilor şi învăţăturilor Sale, noi devenim copii ai lui Dumnezeu. Atunci când ascultăm de Dumnezeu, suntem mereu împreună cu El şi suntem astfel mereu fericiţi.
Toţi cei care L-au văzut pe Pruncul Iisus, chiar dacă se aflau într-un grajd de vite, erau cei mai fericiţi oameni. Păstorii care au aflat de la îngeri de Naşterea Mântuitorului, magii care au străbătut un drum foarte lung pentru a I se închina, îngerii care slăveau pe Dumnezeu, toţi erau foarte fericiţi, pentru că Dumnezeu era cu ei, pruncul aşezat în iesle fiind Fiul lui Dumnezeu.
„Cu noi este Dumnezeu!” Acesta este mesajul sărbătorii Naşterii Domnului. Ştiu că voi îl aşteptaţi cu multă emoţie pe Moş Crăciun, care vă aduce daruri. Bucuraţi-vă, copii, pentru tot ce primiţi de la Moş Crăciun! Dar, să nu uitaţi că de Crăciun noi primim un dar mai mare decât toate darurile primite de la Moşul. Este Cel Mai Mare Dar pentru că este de la Dumnezeu, şi nimeni nu poate să facă daruri mai mari decât Dumnezeu. Ştiţi care este Cel Mai Mare Dar? Pruncul IISUS HRISTOS, Fiul lui Dumnezeu, pe care Îl vedem acum născut în iesle. Hai să vă spun de ce: pentru că Domnul Hristos, pe care Îl primim în dar, ne dă nu doar un mic cadou, ci TOT ce avem nevoie; ne dă sănătate, ne ajută să fim buni, înţelepţi, să fim fericiţi. Nu cred că se poate un dar mai mare de Crăciun!
Spune şi celorlalţi de acest Mare Dar, îndeplinind activităţile de mai jos.

Activităţi practice

• • Cel mai simplu mod de a vesti şi altora Naşterea Domnului sunt colindele. Învăţaţi cât mai multe şi mergeţi la colindat;
• • Imprimaţi icoana Naşterii Domnului de mai jos. Dacă nu ştiţi cine sunt personajele din ea întrebaţi-i pe părinţi. Coloraţi-o şi apoi agăţaţi-o în bradul împodobit. Astfel vă puteţi aminti mereu de Darul dumnezeiesc pe care-L primim noi la Crăciun.

• • Când vine Moş Crăciun, faceţi-l atent să privească icona colorată de voi şi apoi spuneţi-i ce înseamnă Naşterea Domnului.
• • Puteţi copia pe mai multe foi icoana Naşterii Domnului şi, după ce le coloraţi, le puteţi dărui celor apropiaţi şi mai ales celor săraci şi bolnavi cu mesajul: „Cu noi este Dumnezeu!” sau „Dumnezeu ne iubeşte!”, pe care scrieţi-l deasupra sau dedesubtul spaţiului de colorat.
• • În aşteptarea lui Moş Crăciun, aşezaţi-vă lângă brad şi citiţi (sau rugaţi pe cineva mai mare ca voi să vă citească) despre Naşterea Domnului din Sfânta Scriptură: Matei 1, 18 – 2, 15; Luca 2, 1 – 20.
• • La Praznicul Naşterii Domnului, mergeţi la biserică în toate cele trei zile şi împărtăşiţi-vă. Numai aşa veţi simţi ce Dar Mare ne face nouă Dumnezeu prin trimiterea Fiului Său pe pământ.

Pagină realizată de Pr. Ion Tărcuţă

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 35 - decembrie 2009

Sfântul Nicolae, prietenul copiilor

(clic pentru o rezolutie buna de tipar)

La începutul lunii decembrie îl sărbătorim pe Sfântul Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni. De mic, Sfântul Nicoale s-a adâncit în rugăciune, post şi învăţături sfinte, fiind îndrumat pe calea credinţei de părinţii lui. O rudă apropiată, care era episcop, văzând dragostea lui Nicolae faţă de Dumnezeu, l-a luat alături de el şi, la vremea potrivită, l-a sfinţit preot. După un timp, el a fost ales arhiepiscop al cetăţii Mira Lichiei. Sfântul Nicolae s-a străduit mult să placă lui Dumnezeu prin viaţa sa duhovnicească, fapt pentru care Dumnezeu i-a dat darul de a face minuni.
Din faptele şi minunile sale, vedem că Sfântul Nicolae este plin de blândeţe, bunătate, milostenie şi dragoste, în special faţă de cei nevoiaşi. Toată averea moştenită de la părinţi a împărţit-o săracilor. De asemenea, Sfântul Nicolae obişnuia să-i ajute pe oamenii săraci fără ca aceştia să ştie cine i-a ajutat. Dacă era descoperit de cineva, Sfântul Nicolae se ruga de acesta să nu spună cuiva, ci mai degrabă să mulţumească lui Dumnezeu.
„Moş Nicolae”, despre care se vorbeşte astăzi, este de fapt Sfântul Nicolae, în amintirea căruia creştinii fac daruri de ziua lui. Sfântul Nicolae este prietenul copiilor şi al săracilor, pe care îi iubeşte mult. Pentru a-l ajuta pe Sfântul, fiţi şi voi ajutoarele lui. Ajutaţi pe cineva care are nevoie, un coleg de clasă sau un vecin bătrân, faceţi mici cadouri pentru cei apropiaţi, ca să le faceţi o bucurie. De câte ori faceţi o faptă bună gândiţi-vă la Sfântul Nicolae şi rugaţi-vă lui: „Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!” Astfel Sfântul Nicolae va avea mereu grijă de voi, ca un prieten bun.

Activităţi practice:

1. Căutaţi în calendar ziua în care îl pomenim pe Sfântul Nicolae. În spaţiul de mai jos, scrieţi cum este numit acolo Sfântul.

2. Cea mai mare cinste pe care o putem aduce sfinţilor este aceea de a le urma faptele şi credinţa. Colorând icoana Sfântului Nicolae, încercaţi să vă gândiţi la cineva pe care să-l ajutaţi fără ca acesta să ştie cine l-a ajutat. Dacă află, procedaţi ca Sfântul Nicolae: rugaţi-l să nu spună altora şi îndemnaţi-l să-i mulţumească lui Dumnezeu.

3. Împreună cu părinţii voştri, duceţi la biserică daruri în cinstea Sfântului Nicolae pe care, apoi, le puteţi împărţi săracilor: pâine, grâu, vin şi ulei, la Vecernia din ajun; colivă, cozonac sau fructe, la Sfânta Liturghie.

Colţul părinţilor

• Anul acesta sărbătoarea Sfântului Nicolae cade duminica. Pregătiţi-vă pentru ea întreaga săptămână, creând în căminul dumneavoastră o atmosferă specială. Împodobiţi casa împreună cu copiii. Aşezaţi icoana cu Sfântul Nicolae într-un loc special, cu o candelă.
• Încurajaţi copiii să creeze mici cadouri făcute de ei pentru ceilalţi membri ai familiei.
• Citiţi viaţa Sfântului şi lecturaţi în fiecare seară din cartea „Noi minuni ale Sfântului Nicolae”, apărută la editura Sophia.
• Puneţi accentul pe bunătatea şi generozitatea Sfântului şi încurajaţi copiii ca în această săptămână să facă fapte de milostenie: să ajute un vecin, un coleg, bunicii etc, animaţi de ideea că sunt ajutoarele Sfântului Nicolae.
• Pregătiţi împreună cu copiii turtă dulce tăiată în diverse forme (brăduţi, steluţe), dar şi sub formă de „Moş Nicolae”, pentru a le dărui altora, urmând exemplul de generozitate a Sfântului.
• În seara de ajun participaţi la Vecernie, după care ar fi frumos să vă spovediţi cu toţii. Luaţi o cină specială, în familie. Povestiţi cu copiii despre viaţa Sfântului şi rememoraţi din minunile săvârşite.
• În ziua praznicului participaţi la Sf. Liturghie. Cea mai mare bucurie pe care i-o puteţi face Sfântului Nicolae de ziua lui este să primiţi toţi, copii şi părinţi, Sf. Împărtăşanie, pentru a fi una în Hristos.

Pagină realizată de Pr. Ion Tărcuţă şi Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 34 - noiembrie 2009

Intrarea Maicii Domnului în Biserică (21 noiembrie)

Pe lângă mama pe care am primit-o fiecare dintre noi, Dumnezeu ne-a mai dat şi o Mamă care are grijă şi se roagă pentru noi toţi. Este vorba chiar de Mama Lui, Maica Domnului.

Părinţii Maicii Domnului sunt Sfinţii Ioachim şi Ana. Aceştia erau nişte oameni buni, milostivi şi foarte credincioşi. Însă aveau o mare tristeţe: deşi erau căsătoriţi de foarte mulţi ani, Dumnezeu nu le dăduse niciun copil. Cu toate că erau înaintaţi în vârstă, Ioachim şi Ana nu şi-au pierdut nădejdea şi continuau să se roage mult, pentru ca Dumnezeu să îi binecuvânteze şi pe ei. În rugăciunile sale Ana Îl ruga pe Domnul să îi dăruiască marea cinste de a fi mamă, făgăduind că dacă va avea un copil îl va închina Lui.

Într-o bună zi, Dumnezeu a răspuns rugăciunii celor doi şi le-a dăruit o fetiţă, pe care au numit-o Maria. Ana nu a uitat de făgăduinţa ei şi, când Maria a împlinit trei ani, au dus-o la templu să o închine lui Dumnezeu. Copila a rămas în grija slujitorilor Bisericii timp de 12 ani, rugându-se, învăţând Scriptura şi lucrul de mână.

La vârsta de 15 ani Maria a părăsit templul, fiind încredinţată lui Iosif, cel ce avea să o ocrotească. La puţin după aceea ea este cea care primeşte de la Arhanghelul Gavriil vestea că a fost aleasă să Îl nască pe Fiul lui Dumnezeu, devenind astfel Maica Domnului, cea care se roagă neîncetat pentru noi, pentru binele nostru şi pentru pacea lumii.

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 22 - noiembrie 2008

Dumnezeu ascultă rugăciunile copiilor

Sfântul Nectarie din Eghina, făcătorul de minuni, a avut o copilărie foarte grea. Din cauza sărăciei, la 14 ani a trebuit să plece de acasă la oraş ca să muncească, pentru că îşi dorea tare mult să continue şcoala, iar părinţii săi nu aveau bani pentru a-l întreţine.
Astfel a plecat la Constantinopol, unde a început să lucreze la un negustor. Muncea din zori până seara fără o altă plată decât hrana şi o cămăruţă unde, în puţinele clipe de răgaz, îşi îndulcea suferinţa citind din Sfânta Scriptură.
Într-o noapte L-a visat pe Hristos, care l-a întrebat de ce plânge. Şi pentru că în vis nu I-a putut răspunde, înecându-se în lacrimi, a doua zi s-a hotărât să îi răspundă printr-o scrisoare: "Hristoase al meu, m-ai întrebat de ce plâng. Mi s-au rupt hainele, mi s-au prăpădit încălţările de mi-au ieşit degetele afară şi mor de frig. Mi-e foarte frig acum, iarna. M-am dus aseară la stăpânul meu şi m-a alungat. Mi-a spus să scriu acasă alor mei, să-mi trimită ei. Hristoase al meu, de atâta amar de vreme muncesc aici şi n-am trimis maicii mele nici un bănuţ... Acum ce să mă fac? Cum să o scot la capăt fără haine? Tot muncind, s-au rupt. Iartă-mă că Te necăjesc. Mă închin Ţie şi Te iubesc eu, robul Tău, ...". A pus scrisoarea într-un plic pe care a scris destinatarul: "Pentru Domnul nostru Iisus Hristos, în ceruri".
Cu scrisoarea în mână s-a dus la un negustor de peste drum, rugându-l să îi împrumute un timbru. Negustorul, om bun şi cu frică de Dumnezeu, i-a răspuns că nu are momentan nici un timbru, dar i-a propus să lase scrisoarea acolo, spre a fi trimisă mai târziu împreună cu celelalte scrisori ale sale. După plecarea copilului, negustorul s-a uitat pe plic să vadă cine era destinatarul acelei scrisori. Uimit de ceea ce scria pe plic, s-a hotărât să o deschidă şi să o citească. Sufletul său a fost profund impresionat de conţinutul scrisorii, de aceea s-a hotărât să alcătuiască un răspuns către micul expeditor, însoţit şi de o sumă de bani pentru ca tânărul să-şi poată cumpăra hainele şi pantofii care îi lipseau.
Astfel Hristos i-a răspuns copilului credincios prin negustor, iar fericirea lui a fost foarte mare când a văzut ce repede i-a răspuns Tatăl ceresc la rugăminte. A mulţumit îndelung lui Dumnezeu prin rugăciune şi mai târziu, când a crescut, toată viaţa lui a fost darnic şi milostiv, ajutându-i întotdeauna pe ceilalţi.

A consemnat Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 1 - ianuarie 2007

Îngerii

Dragi copii, în data de 8 noiembrie Biserica noastră prăznuieşte sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi a tuturor îngerilor. Îngerii au fost creaţi de Dumnezeu cu scopul de a-I sluji, de a împlini voia Lui, de a păzi lumea, în special pe om. Ei sunt duhuri, de aceea şi sunt nevăzuţi, dar uneori, când Dumnezeu le îngăduie, se arată unor oameni curaţi sufleteşte sub chipul unor tineri frumoşi.
Din rândul lor, un înger luminos, cu numele Lucifer, voind să fie mai presus ca Dumnezeu, a fost alungat din cer şi împreună cu el toţi îngerii care aveau aceeaşi dorinţă pătimaşă. Din îngeri buni, aceştia au devenit îngeri răi. După căderea lor, ei încearcă mereu să îi îndepărteze pe oameni de Dumnezeu, folosind diferite şiretlicuri: îi învaţă să se certe, să se bată, să mintă, să fure, să înşele, să nesocotească poruncile lui Dumnezeu. Primii oameni înşelaţi de aceşti îngeri răi au fost Adam şi Eva.
Văzând mulţimea de îngeri care îl urmau pe Lucifer, Arhanghelul Mihail, căpetenia oştirilor cereşti, şi-a scos sabia sa de foc şi a oprit căderea îngerilor rostind cuvintele: „Să stăm drepţi, să stăm cu frică, să luam aminte!”.
Arhanghelul Gavriil este pomenit mai des în Sfânta Scriptură, în special în Noul Testament. El s-a arătat preotului Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, pe când acesta se ruga în Templu, iar Sfintei Fecioare i-a descoperit naşterea Domnului Iisus Hristos. Tot el este cel ce vesteşte femeilor mironosiţe Învierea Domnului din morţi.
De la Botez, fiecare dintre noi ne bucurăm de prezenţa ocrotitoare a unui înger bun, care nu numai că ne păzeşte, dar ne şi povăţuieşte spre lucruri bune şi ne învaţă cum să împlinim voia lui Dumnezeu. Toate gândurile bune pe care le avem şi faptele bune pe care le săvârşim sunt inspirate de îngerul păzitor. El caută în toate împrejurările vieţii noastre să ne îndreptate spre Bine, însă alegerea este a noastră, dacă plecăm urechea sufletului nostru la poveţele lui sau nu.
În ziua de 8 noiembrie, ziua îngerilor, ne putem arata recunoştinţa faţă de îngerul nostru păzitor şi faţă de toţi îngerii prin participarea la Sfânta Liturghie, prin rugăciuni către îngerul păzitor şi prin ocrotirea şi îngrijirea celor mai mici ca noi, sau a celor neputincioşi.

Activităţi practice

• 1. Citiţi din Sfânta Scriptură următoarele texte: Isaia 6, 1-7; Luca 1, 5-22; 26-38; Luca 2, 8-14 . Ele vorbesc despre îngeri.
• 2. În fiecare luni citiţi mai multe rugăciuni către îngeri, întrucât ziua de luni a fiecărei săptămâni este închinată cinstirii lor. Puteţi citi Canonul către îngerul păzitor, sau Acatistul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil.
• 3. Învăţaţi sau rugaţi pe părinţii voştri să vă înveţe mai multe rugăciuni către îngerul păzitor, dar şi cântecele închinate lor.
• 4. La fiecare Sfântă Liturghie îngerii se alătură creştinilor în chip nevăzut şi-L slăvesc pe Dumnezeu împreună cu ei. Cântaţi împreună cu cântăreţii de la biserică, sau cu corul, şi cu îngerii. Învăţaţi să cântaţi mai ales cântarea „Sfinte Dumnezeule”.
• 5. Nişte îngeri răi au amestecat litere străine în textul de mai jos. Îndepărtaţi literele străine (w,x,y,k,z,q) şi veţi afla un text despre îngerii buni. Transcrieţi apoi textul în spaţiile libere şi memoraţi-l.

„Binewycuvântaxxţi pe Dozwqmnul toqwţi îngekyrixi Lui, cei putekwrniqci la vârtuyxte, care fazxcekţi cuqyvântuzl Lui şi auzixxţi glawwsul cuvinteywklor Lui” (Psalmul 102, 20)

__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________

Pagină realizată de Pr. Ion Tărcuţă

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 33 - octombrie 2009

Sfântul Nectarie (9 noiembrie)

De obicei, când ne gândim la sfinţi, ne gândim la oameni care au trăit acum multe sute de ani. Iată însă că pe data de 9 noiembrie sărbătorim un sfânt care a trăit în secolul XX. Sfântul Nectarie s-a născut în 1846 în Silivria, care se află astăzi pe teritoriul Turciei. După ce a lucrat mai mulţi ani ca să îşi ajute familia săracă, la 20 de ani a intrat în mănăstire. Mai târziu a studiat teologia şi a fost chemat de Patriarhul Sofronie la Alexandria, în Egipt, unde a fost făcut episcop. Aici Sfântul era foarte iubit de oameni, datorită bunătăţii şi dragostei lui pentru ceilalţi.
Sfinţii însă nu devin sfinţi fără greutăţi şi ispite. Aşa s-a întâmplat şi cu Sfântul Nectarie. Unii oameni, pentru că erau invidioşi, au început să împrăştie despre el zvonuri care nu erau adevărate. Ajungând acestea şi la urechile patriarhului, Sfântul Nectarie a fost dat afară din Alexandria.
Iubindu-l mai presus de orice pe Dumnezeu, Sfântul a îndeplinit porunca pe care ne-a lăsat-o Hristos şi i-a iertat pe toţi cei care i-au făcut rău, răspunzând la toate răutăţile cu dragoste şi rugăciune pentru duşmanii lui.
Sfântul Nectarie s-a întors în Grecia, unde Dumnezeu a rânduit să fie predicator la diverse biserici, iar apoi directorul unui seminar unde învăţau viitorii preoţi. A fost foarte iubit şi aici, pentru că toţi vedeau ce mult Îl iubeşte pe Dumnezeu şi cât de bun este cu toţi oamenii.
Mai târziu, Sfântul Nectarie a întemeiat o mănăstire de călugăriţe pe insula Eghina, unde şi-a petrecut ultimii ani din viaţă. Pentru că nu i-a urât pe duşmanii lui, deşi aceştia i-au făcut mult rău, şi s-a rugat mereu pentru ei, iubindu-i pe toţi, Dumnezeu i-a dat Sfântului Nectarie darul facerii de minuni. După moartea sa, în 1920, foarte mulţi bolnavi care mergeau la mormântul lui au fost vindecaţi.
Sfântul Nectarie face multe minuni şi astăzi. El are grijă mai ales de copiii necăjiţi, însă răspunde şi îi ajută pe toţi cei care se roagă lui cu credinţă.

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 21 - octombrie 2008