Fiul risipitor – jocuri tematice

1.       Joc de pantomimă

Unul dintre copii va fi povestitorul, altul va face pantomima. Daţi povestitorului un text cu pilda redactată la nivelul lor de înţelegere, cu accente pe acţiune şi sentimente – fiul care vine să îşi ceară partea de avere, tatăl care se întristează, fiul lacom care ia totul şi pleacă, care joacă jocuri de noroc, risipeşte banii, foamea, slujba de porcar, revelaţia întoarcerii, întoarcerea şi bucuria finală – care va fi mimată de toţi copiii.

2.       Decizii bune/rele – desene la minut

Pe rând, după cum vor, câte un copil iese la tablă (clipboard sau ce aveţi la dispoziţie) şi are 60 de secunde să reprezinte prin desen o decizie care poate fi BUNĂ sau REA. După încheierea timpului, restul copiilor trebuie să ghicească despre ce decizie este vorba, să spună dacă e bună sau rea şi DE CE.

Jocuri: Oiţa pierdută

Vârsta jucătorilor: 4-10 ani

Numărul copiilor: cel puţin 5 jucători; cu cât sunt mai mulţi, cu atât creşte gradul de dificultate, atenţia este mai solicitată şi jocul mai interesant şi mai intens.

Materiale necesare: o masă răsturnată care să formeze, în marginea sălii, o ascunzătoare.

Text biblic: „Şi a zis către ei pilda aceasta, spunând: Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte? Şi găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se; Şi sosind acasă, cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută. Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă.”  (Luca 15, 3-7)
Pentru cei mai mici:
„Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.
Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine.” (Ioan 10, 11-14)

Explicarea jocului:

1.     Prezentarea textului biblic la nivelul vârstei copiilor participanţi. Ideea principală: Orice cioban, atunci când pierde o oiţă, lasă totul şi pleacă în căutarea ei. Tot aşa şi Dumnezeu, plin de iubire, ne caută atunci când ne îndepărtăm de El, venind după noi şi strigându-ne pe nume pentru a ne întoarce Acasă.
2.  Copiii zburdă liberi, behăind ca nişte oiţe.
3.  Animatorul anunţă venirea serii, când oiţele se opresc şi adorm. Apoi atinge pe umăr una dintre oiţe, care, în linişte perfectă, merge şi se piteşte în ascunzătoare.
4.   Animatorul anunţă venirea dimineţii, când copiii deschid ochii şi trebuie să îşi dea seama care oiţă lipseşte, apoi încep să o strige cu toţii.
5.  Oiţa pierdută iese la iveală şi se întoarce în turmă.

[Editare ulterioară:] Unul dintre copii este ales să fie păstorul şi el trebuie să îşi dea seama care copil lipseşte. Îl strigă cu toţii şi păstorul se duce după el. Se îmbrăţişează toţi.

Jocul continuă până când fiecare copil va avea ocazia să fie oiţa pierdută şi apoi găsită.

PLUS:  Pe copiii care nu au parte de foarte multă afecţiune în familie, jocul îi face să se simtă iubiţi şi valorizaţi.

Natalia Corlean, coordonator Centrul cultural Zestrea Buciumului

Adaptare după „Marea carte a jocurilor”

Joc: Numele animalelor

Vârsta jucătorilor: 3-5 ani
Text biblic: „Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice.” 

Explicarea jocului:

Textul biblic. Ne imaginăm că suntem şi noi la început, când Adam trebuia să pună nume tuturor animalelor.

Personaje: 1. Adam (la început să fie animatorul, apoi poate fi pus un copil);

2. cineva care trebuie să ghicească

3. animalele

Cel care trebuie să ghicească se întoarce cu spatele şi îşi astupă urechile. Adam le spune în şoaptă celorlalţi copil un nume de animal sau pasăre, apoi îl atinge pe umăr pe cel întors cu spatele. Toţi copiii spun în cor:

— Un, doi, trei,

Ce animal suntem, ghici-vei? (repetaţi de câteva ori înainte)

Apoi încep să imite animalul respectiv.

Copilul trebuie să ghicească despre ce animal este vorba.

Se schimbă rolurile, astfel încât fiecare copil să ajungă să ghicească despre ce animal este vorba.

(Adaptare după „Marea carte a jocurilor” – un volum excelent, cu 220 de jocuri pentru copii, repartizate pe trei grupe de vârstă.)

Solomon spune

Vârsta jucătorilor: de la 7 ani în sus
Numărul copiilor: minim 4 jucători
Obiective: copiii îşi dezvoltă atenţia şi înţeleg prin exerciţiu că nu trebuie să urmăm toate « sfaturile » care ni se dau.

Cadru general :

Cine a fost Solomon? Solomon a fost un rege foarte, foarte înţelept, care a domnit timp de 40 de ani în Israel. El a cerut de la Dumnezeu înţelepciune pentru a conduce poporul, iar Dumnezeu i-a dăruit„o minte înţeleaptă şi pricepută” cum n-a avut nimeni până la el.

Jocul se desfăşoară după modelul jocului „Simon says”.

Printr-o numărătoare, este ales un copil care va fi Solomon. El va sta în faţa celorlalţi copii. Pentru că Solomon este un rege foarte înţelept, atunci când ni se dă o indicaţie care începe cu „Solomon spune: …”, o îndeplinim. Dacă indicaţia nu începe cu „Solomon spune”, nu o îndeplinim.

Copilul care este Solomon trebuie să dea indicaţii uşoare, de genul:

• -          Să săriţi într-un picior
• -          Să ridicaţi o mână
• -          Să faceţi ca găina
• -          Să vă scărpinaţi în cap
• -          Să vă faceţi că vă urcaţi într-un copac
• -          Etc.

Copiii care nu sunt atenţi şi se încurcă ies pe rând din joc. Cel care rămâne ultimul va fi Solomon tura următoare.

Recomandări: - nu se foloseşte indicaţia „Stop” sau „Opriţi-vă”, ci copiii se pot opri singuri după ce au executat mişcările de câteva ori.

Jocuri: Învaţă să apreciezi!

Vârsta jucătorilor: De la 7 ani în sus
Numărul copiilor: minim 4 jucători 
Obiective: dezvoltarea recunoştinţei, a simţului de apreciere a celorlalţi, dezvoltarea exprimării, a limbajului apreciativ.

Aşează copiii în cerc şi dă unuia dintre ei un obiect. Te întorci cu spatele la ei şi spui START! – atunci copii vor da obiectul din mână în mână, în sensul acelor de ceasornic. Când ai spus STOP, cel la care este obiectul trebuie să spună o calitate 

1. fie a cuiva din familie. Dacă sunt copii mai mari, să argumenteze.

Ex. „Tatăl meu este harnic. Munceşte toată ziua.”

„Sora mea este talentată la desen. Îi place mult să deseneze şi de câte ori are timp liber schiţează câte ceva.” 

2. fie a cuiva din Biblie.

Ex. „Ana (mama lui Samuel) se ruga mult. Vorbea adesea cu Dumnezeu.”

„Iosif nu era răzbunător. El i-a iertat pe fraţii lui.”

Atenţie: este interzisă repetiţia!