Vinderea lui Iosif. Iosif iartă pe fraţii săi

Planificarea din care face parte această lecţie o găsiţi aici:
Anul catehetic 2010-2011

Lecţiile 8 şi 9: Vinderea lui Iosif. Iosif iartă pe fraţii săi

Iosif Iarta Pe Fratii Sai - Fise de Lucru

Pr. I.T.

Iacov la Betel

Planificarea din care face parte această lecţie o găsiţi aici:
Anul catehetic 2010-2011

Lecţia 7. Iacov la Betel

Iacov La Betel - Fise de Lucru

Pr. I.T.

Avram primeşte un nume nou

Planificarea din care face parte această lecţie o găsiţi aici:
Anul catehetic 2010-2011

Lecţia 5. Avram primeşte un nume nou

Avram Primeste Un Nume Nou - Fise de Lucru

Pr. I.T.

Turnul Babel

Planificarea temelor o găsiţi aici:
Anul catehetic 2010-2011

Lecţia 4. Turnul Babel

Turnul Babel - foi de lucru

Curcubeul, semnul legământului

Planificarea temelor o găsiţi aici:
Anul catehetic 2010-2011

Lecţia 3. Curcubeul, semnul legământului

 

Curcubeul semnul legamantului

Cain şi Abel

Planificarea temelor o găsiţi aici:
Anul catehetic 2010-2011

Lecţia 2. Cain şi Abel

Cain Si Abel Materiale Didactice

Grădina raiului

Planificarea temelor o găsiţi aici:
Anul catehetic 2010-2011

Lecţia 1. Grădina raiului

Gradina Raiului Materiale Didactice

A patra Duminică din Postul Mare: Vindecarea fiului lunatic (Marcu 9, 17-32)

Evanghelia care se citeşte la biserică în a patra Duminică din Postul Mare ne vorbeşte despre un tată care a venit la Domnul Hristos să îi ceară să îl vindece pe fiul său. Acesta era posedat de diavol, care îl trântea la pământ, îl făcea să scrâşnească din dinţi şi să facă spume la gură. Duhul rău îi făcea băiatului mult rău încă de când era mic: de câteva ori l-a aruncat în foc sau în apă, ca să îl omoare. Omul s-a dus mai întâi la apostoli, dar aceştia nu l-au putut ajuta.
Domnul Hristos l-a întrebat atunci pe tatăl băiatului dacă are credinţă, pentru că orice este posibil pentru cel care are o credinţă puternică. Omul i-a răspuns, cu lacrimi în ochi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.” Adică avea credinţă, dar în acelaşi timp Îl ruga pe Domnul să îi dea şi mai multă credinţă.
Atunci Mântuitorul i-a spus duhului rău să plece, să iasă din băiat şi să nu se mai întoarcă. După ce l-a zguduit cu putere, diavolul a ieşit, dar copilul arăta ca mort. Domnul Hristos însă l-a luat de mână şi l-a ridicat, iar el s-a sculat în picioare.
Mai târziu, ucenicii l-au întrebat pe Mântuitorul de ce ei nu au putut scoate duhul rău din copil. El le-a răspuns că acest neam de demoni nu poate fi alungat decât cu rugăciune şi cu post.
Tot atunci El le-a spus ucenicilor ce urma să se întâmple de Paşti, că va fi omorât, dar va învia a treia zi. Ei însă nu au înţeles aceste cuvinte decât mai târziu.

Activităţi practice

Prin această întâmplare Domnul Hristos ne învaţă că dacă avem o credinţă puternică Dumnezeu poate face minuni, dar şi că postul şi rugăciunea ne feresc de multe rele. Când postesc, adulţii nu mănâncă carne, ouă, brânză şi lapte. Dacă eşti prea mic, ai multe alte feluri în care să posteşti. Iată câteva idei:

1. În timp ce colorezi imaginea întâmplării din Evanghelie, gândeşte-te cum ai putea să posteşti:
- poţi de exemplu într-o zi să nu mănânci ceva care îţi place, cum ar fi dulciurile, îngheţata sau ciocolata
- poţi să încerci să nu te mai uiţi la televizor în timpul postului. În loc de asta încearcă să colorezi sau să citeşti, să faci un lucru manual sau să profiţi de vremea frumoasă de afară ca să te joci.
Care este hotărârea ta?


2. Nu uita de rugăciune!
- În fiecare dimineaţă roagă-l pe Dumnezeu să îţi poarte de grijă toată ziua şi să îl trimită cu tine pe îngerul tău păzitor, care să te ferească de fapte rele. Nu uita să Îi spui şi de părinţii, fraţii şi surorile tale şi de toţi cei dragi!
- Seara mulţumeşte-i Domnului pentru tot ce ai reuşit să faci în ziua care a trecut, iartă-i pe toţi care s-au comportat urât cu tine şi roagă-l pe Dumnezeu să te ierte şi pe tine pentru greşelile tale. Apoi întinde-te în pat şi dormi bucuros, pentru că Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunile iar îngerul păzitor îţi va veghea somnul.

Apostolat în Ţara Făgăraşului, nr.26

David şi Goliat

Adam, Eva, Abel, Avraam, Noe şi mulţi alţii din poporul Israel au aşteptat cu răbdare să se nască Mântuitorul care le-a fost promis. Ei Îl iubeau pe Dumnezeu şi aveau încredere în El. Ce înseamnă să ai încredere? Copiii au încredere în părinţi că au grijă de ei, pentru că îi iubesc. În Dumnezeu avem şi mai mare încredere, pentru că El este mai puternic şi mai înţelept decât oricine. În povestea lui David şi Goliat, vedem că Dumnezeu îl ajută pe cel care are încredere în El. Povestea noastră ne spune despre doi oameni, unul care credea în Dumnezeu şi unul care nu credea.

Sfântă Scriptură ne povesteşte (în capitolul I Regi, 17) despre poporul israeliţilor, ocrotiţi de Dumnezeu, care au fost atacaţi de către un neam războinic şi crud. Cele două armate stăteau faţă în faţă aşteptând lupta. Dintre filisteni - căci aşa se numeau duşmanii israeliţilor - a ieşit un luptător cum nimeni nu mai văzuse, un adevărat uriaş, cu o suliţă imensă în mână, cu platoşă, scut şi un coif de aramă. Numele sau era Goliat - uriaşul neînvins. Şi Goliat a început să strige la oştenii israeliţi, înfricoşaţi deja de statura lui impunătoare:
- Hei, fricoşilor, alegeţi un bărbat adevărat dintre voi şi să vină acela să se lupte cu mine! De mă va doborî, noi toţi vom fi învinşi şi vă vom lăsa în pace. Dar dacă eu îl voi învinge, atunci veţi fi robii noştri şi ne veţi sluji nouă! Haideţi, laşilor, nu are nimeni curaj?
Nici unul nu cuteza să iasă în faţă şi să se lupte cu uriaşul.
David, un tânăr simplu şi credincios, veni chiar atunci în tabără israeliţilor, la fraţii săi mai mari, să le aducă de mâncare. El era păstor şi păzea în fiecare zi oile tatălui său, iar atunci când vreun animal sălbatic ataca turma, David nu se pierdea cu firea, ci azvârlea pietre cu praştia sa până ce alunga fiara. Era, însă, prea tânăr pentru luptă şi de aceea nu era încă soldat. Dar auzind David batjocurile lui Goliat, a ieşit în faţă armatei pentru a se lupta cu el.
Văzându-l atât de tânăr şi fără arme, Goliat îl privi cu dispreţ şi îi strigă:
- Cum îndrăzneşti să vii să te lupţi cu mine, păstorule? Te văd cu un toiag şi cu pietre în desagă, ce crezi că eu sunt câine, să mă alungi aşa?
- Eşti mai rău decât un câine, om rău şi fără credinţă, i-a răspuns David. Tu vii împotriva mea şi a neamului meu cu război, dar Dumnezeu este de partea mea şi eu te voi birui!
Amândoi s-au repezit unul spre celălalt, Goliat ridicând ameninţător lancea sa, gata să-l sfărâme pe micul David dintr-o lovitură. Dar acesta nu s-a speriat şi iute şi-a scos din traistă praştia ce o purta mereu la câmp, înşfăcă o piatră şi învârtind cu putere praştia deasupra capului sau, slobozi dintr-o dată piatra, care îl lovi pe Goliat drept în frunte.
Uriaşul s-a prăbuşit dintr-o dată, fără suflare, la picioarele lui David. Uimiţi, filistenii au fugit care încotro, temându-se de israeliţii care acum strigau de bucurie.
David a avut curaj şi încredere în ajutorul lui Dumnezeu. Chiar dacă Goliat era un războinic puternic şi viteaz, tânărul David l-a biruit, căci dreptatea era de partea sa, fiindcă "Dumnezeu stă împotrivă celor mândri, iar celor smeriţi le dă har!”

Activităţi practice:

• 1. Citiţi povestea lui David şi Goliat, sau rugaţi pe altcineva să v-o citească.
• 2. Coloraţi planşa.
• 3. Seara, când vă rugaţi, spuneţi următoarea rugăciune:
• Doamne, mâna ta cea puternică este ca un scut care ne apără de orice rău. Dă-ne credinţă puternică, să avem încredere că tu ne vei purta mereu de grijă. Amin.
• 4. Desenaţi, coloraţi şi decupaţi un scut şi o sabie dintr-o cutie de carton. Confecţionaţi un coif din hârtie. În loc de pietre folosiţi ghemotoace de hârtie. Mai aveţi nevoie de traista în care David aducea mâncarea (puteţi folosi o sacoşă de plastic sau de hârtie).
• 5. Folosindu-vă de obiectele realizate realizaţi împreună cu un frate sau o soră sceneta poveştii. Repetaţi şi apoi jucaţi-o în faţa părinţilor. Puteţi invita la spectacol şi pe prietenii voştri sau pe vecini.

(Pentru a tipări daţi clic pe imagine)

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 29 - iunie 2009

Iosif cel bun (Duminica Iertării)

Iacov a avut 12 fii, însă fiul lui preferat era Iosif. Lui i-a făcut o haină deosebită, care trebuia de fapt să i-o dea fiului cel mai mare, Ruben. Acest lucru i-a făcut geloşi pe fraţii lui Iosif, care i-au pus gând rău. Într-o zi, când Iacov l-a trimis pe Iosif la câmp, să vadă dacă fraţii lui şi vitele erau bine, aceştia s-au hotărât să îl omoare. Ruben însă i-a convins însă să nu îl ucidă, ci să îl arunce într-o fântână secată. Ei au fost de acord, iar când au trecut pe acolo nişte negustori ce călătoreau spre Egipt l-au vândut ca sclav. Apoi i-au luat haina, au pătat-o cu sângele unui ied şi i-au arătat-o tatălui lor, spunându-i că fiul său a fost sfâşiat de nişte animale sălbatice.
Dumnezeu însă i-a purtat de grijă lui Iosif care, după multe greutăţi, a ajuns un înţelept guvernator al Egiptului. Din cauza foametei, fraţii lui au fost trimişi de Iacov în Egipt, pentru a cumpăra grâu. Aşa au ajuns să ceară ajutor chiar de la Iosif, fratele lor, căruia îi făcuseră atâta rău. Ei nu l-au recunoscut îmbrăcat în hainele egiptene de guvernator. După ce i-a supus la mai multe încercări, Iosif le-a spus cine este. Ei s-au speriat foarte tare, pentru că erau convinşi că se va răzbuna pentru ceea ce i-au făcut. Iosif însă i-a iertat şi i-a chemat pe toţi în Egipt, împreună cu Iacov, tatăl lor, şi cu întreaga lor familie, pentru a-i ajuta.

Fraţii lui Iosif au făcut un păcat mare faţă de fratele lor, dar şi faţă de Dumnezeu, care ne spune: „Cel ce nu-şi iubeşte fratele, acela nu iubeşte nici pe Dumnezeu”. Dumnezeu însă a avut grijă de Iosif, pentru că acesta era bun şi credincios. Chiar dacă fraţii lui i-au făcut mult rău, Iosif i-a iertat. Aşa să facem şi noi, pentru că Domnul Hristos ne îndeamnă să iertăm greşelile fraţilor noştri, ca să fim şi noi iertaţi atunci când greşim: „De veţi ierta oamenilor greşelile lor şi Tatăl vostru cel ceresc va ierta vouă greşelile voastre“. (Matei 6, 14)

Iertarea

Cât de curând începe Postul Mare. Ultima zi dinaintea lui se numeşte şi Duminica Iertării, care anul acesta este pe 1 martie. Această duminică este ziua în care trebuie să ne cerem iertare de la toţi cei pe care i-am supărat, dar şi să îi iertăm pe toţi cei care au greşit faţă de noi. Vecernia din seara acestei duminici se numeşte Vecernia Iertării, când toţi credincioşii îşi cer iertare unii de la alţii, pentru a putea începe Postul împăcaţi.
Iertarea este ca un cadou pe care îl facem unii altora, un cadou care nu se vede cu ochii, însă se vede cu inima şi valorează foarte mult. Iertarea este şi cadoul pe care îl primim noi de la Dumnezeu, şi se vede cel mai bine în Taina Spovedaniei. Atunci când la spovedanie îi spunem părintelui duhovnic o greşeală, Dumnezeu ne şterge acea greşeală, aşa cum se şterge creta de pe tablă iar aceasta rămâne curată.
Să nu uităm însă, ca să fim iertaţi trebuie mai întâi să iertăm!

Exerciţii:

• 1. Spune unui prieten sau cuiva din familie povestea lui Iosif cel bun.
• 2. Gândeşte-te la ce ai greşit în ultima vreme şi cere-ţi iertare de la cei pe care i-ai supărat, înainte de a începe Postul.
• 3. Ia o foaie de desen şi culori şi desenează ce îţi vine în minte atunci când te gândeşti la iertare.
• 4. Colorează planşele

Pregătire pentru Paşti

Postul Mare este o pregătire pentru a sărbători Învierea lui Hristos. Este un timp al schimbării, o perioadă în care Dumnezeu ne cheamă să fim mai buni. Iată ce puteţi face în cele 7 săptămâni:
- rugaţi-vă mai mult
- mergeţi mai des la biserică
- citiţi povestiri din Biblia copiilor
- vorbiţi cu părintele duhovnic şi cu părinţii despre cum aţi putea şi voi să postiţi
- uitaţi-vă cât mai puţin la televizor

Pagină realizată de Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 25 - februarie 2009

Noe

(Pentru a tipări dati clic pe imagine)

Aşa cum a fost creată de Dumnezeu, lumea era bună, însă devenea din ce în ce mai apăsată de răutăţile oamenilor. Întristat, Dumnezeu a hotărât să trimită un mare potop asupra oamenilor. În vremea aceea un singur om rămăsese cu adevărat credincios. Numele lui era Noe. Dumnezeu a dorit să îl salveze împreună cu familia sa şi i-a poruncit să construiască o corabie mare. Atât de mare, încât să încapă în ea Noe cu soţia lui, cei trei fii ai lor: Sem, Ham şi Iafet împreună cu soţiile lor şi câte o pereche din fiecare specie de păsări şi animale de pe pământ. Pe corabie trebuiau construite şi magazii pentru păstrarea hranei tuturor, pentru o vreme îndelungată.
Noe a făcut aşa cum i-a spus Dumnezeu, iar când a terminat s-a dezlănţuit potopul. Râurile s-au revărsat şi apa s-a împrăştiat pe tot pământul, iar curând totul a fost acoperit de ape. Nimeni şi nimic, în afara celor de pe corabie, nu a supravieţuit.
După ce potopul a încetat şi apele au început să scadă, Noe a dat drumul unui porumbel. Voia să ştie dacă pământul era suficient de uscat ca ei să poată părăsi corabia. Porumbelul s-a întors cu o ramură de măslin în cioc, semn că apele s-au retras. Peste puţin timp corabia s-a oprit pe vârful unui munte. Dumnezeu i-a spus lui Noe că venise vremea ca ei toţi să iasă din corabie şi să înceapă o nouă viaţă, într-o lume nouă.

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 9 - octombrie 2007

Pogorârea Duhului Sfânt (Rusaliile)

(Faptele Apostolilor 2, 1-11)

La 50 de zile de la Paşti, ucenicii erau tot împreună, aşa cum le-a spus Hristos, într-o casă din Ierusalim. Deodată s-a auzit un vuiet, ca suflarea unui vânt puternic, şi flăcări ca de foc s-au arătat şi au stat asupra fiecăruia dintre ei. Era Duhul Sfânt care s-a pogorât asupra lor, aşa cum le-a promis Iisus.
Aşa s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în mai multe limbi, pe care nu le cunoşteau până atunci. Din cauza zgomotului făcut de acel vuiet, la casa unde stăteau Apostolii s-au adunat mulţi oameni, care erau născuţi în ţări diferite. Aceştia au rămas foarte uimiţi de minune, pentru că Apostolii vorbeau pentru fiecare în limba lui, chiar dacă nu învăţaseră niciodată acea limbă.
Atunci Sfântul Petru le-a vorbit oamenilor despre Învierea lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, îndemnându-i să se întoarcă la Dumnezeu. Impresionaţi de ceea ce s-a întâmplat, în acea zi trei mii de oameni au hotărât să îşi schimbe viaţa şi s-au botezat.

Această zi este ziua de naştere a Bisericii, deci este ziua noastră, a tuturor!
La mulţi ani, dragii mei!

(Pentru a tipări, daţi clic pe imagine)

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 28 - mai 2009

Colţul părinţilor

Dragi părinţi, pe 7 iunie sărbătorim Rusaliile – Pogorârea Duhului Sfânt. Este ziua Bisericii, deci a noastră, a tuturor, care trebuie sărbătorită aşa cum se cuvine. Iată câteva idei pentru a face din această sărbătoare un nou prilej de a le vorbi copiilor despre Dumnezeu într-un mod atractiv şi creativ:

- În seara de ajun, sâmbătă, pregătiţi un moment de lectură în familie, citind pentru copii fragmentul de mai sus despre Pogorârea Duhului Sfânt. Dacă copiii sunt mai mari, puteţi apela direct la Sf. Scriptură, lecturând fragmentul Fapte 2, 1-11 şi, suplimentar, Ioan 7, 37-52. Explicaţi-le ce urmează să sărbătorim a doua zi.

- Culoarea liturgică a Bisericii Ortodoxe în aceste zile este verdele, culoare simbolică a Duhului Sfânt şi a vieţii. De aceea se împodobesc bisericile şi casele cu foarte multă verdeaţă. La împodobirea casei puteţi folosi şi porumbei (tot un simbol al Duhului Sfânt). Puteţi crea împreună cu copiii porumbei de hârtie şi să scrieţi pe fiecare câte o roadă a Duhului Sfânt, sau, de exemplu, să agăţaţi un porumbel de lemn sau tot de hârtie de lustra de deasupra mesei unde veţi lua prânzul.

- În ziua praznicului, după ce participaţi la Sf. Liturghie, luaţi masa cu familia şi eventual şi cu alţi prieteni care au copii, într-o atmosferă de sărbătoare.

- Gândiţi-vă că e ziua voastră, a tuturor, şi nu uitaţi să pregătiţi un tort aniversar! Încercaţi o variantă ornată cu fructe roşii, pentru a realiza asemănarea cu limbile ca de foc care s-au coborât asupra Apostolilor şi povestiţi copiilor despre acest lucru. Cântaţi cu toţii „La mulţi ani!”.

- Ca la orice aniversare, nu pot lipsi cadourile. Pregătiţi pentru copii mici daruri legate de roadele Duhului Sfânt: „dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia“. Alegând, de exemplu, „facerea de bine” (generozitatea), puteţi dărui copilului un cadou pe care la rândul lui să îl dăruiască unui copil mai necăjit. Pentru copii mai mărişori puteţi alege de exemplu „înfrânarea” şi să îi dăruiţi o un tip de ciocolată care îi place foarte mult, cu promisiunea că, dacă va reuşi să nu se atingă de ea o săptămână, va mai primi una.

- Faceţi din aceste zile un prilej de a sădi în sufletele copiilor voştri virtuţi – roade ale Duhului Sfânt pe care Îl primim în ziua de Rusalii!

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 28 - mai 2009