„Biserica şi copiii noştri” – Sophie Koulomzin

Editura Sophia, 2010, 13/20 cm, 230 pagini
Poate fi comandată de aici.

O carte foarte faină pentru cateheţi, care mi-a fost recomandată de o prietenă dragă din Sibiu.

Autoarea, având peste 50 de ani de experienţă în rândul copiilor din Biserică, reuşeşte o sinteză admirabilă a propriei experienţe în lucrarea cu copiii.

Ca o carte de vizită a acestei cărţi, vă transcriu cele 5 obiective pe care consideră ea că se bazează educaţia catehetică în Ortodoxie:

1. Să sprijine copiii în dobândirea sentimentului realităţii prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră.
2. Să-i ajute să-şi dea seama că nimeni nu e singur din perspectiva lui Dumnezeu, că noi toţi facem parte din Trupul Său, Biserica.
3. Să cultive o autentică dezvoltare a minţii şi sufletului fiecăruia.
4. Pe măsură ce copiii cresc, să-i ajute să recunoască cu evlavie sfânta taină a dumnezeirii, dincolo de limitele raţiunii umane.
5. Să-i ajute să înţeleagă faptul că credinţa creştină nu reprezintă un compartiment izolat, ci implică întreaga persoană şi întreaga viaţă.

„Educaţia creştină are ca obiect educaţia unei persoane. Fie că are de-a face cu un copil, cu un adolescent sau cu un adult, ea trebuie să acţioneze într-o manieră personală cu fiecare individ, la nivelul atins de acesta: să vorbească pe limba lui, să-i înţeleagă şi să-i împărtăşească nevoile şi preocupările, să-l iubească aşa cum este. Procesul educaţiei creştine trebuie să fie un proces de creştere – experienţa proprie a fiecăruia, o schimbare graduală ce include întreaga sa persoană. Misiunea şi provocarea pot fi îndeplinite doar dacă trăim pe deplin viaţa Bisericii.” (Sophie Koulomzin)

N.

Repere pentru postul copiilor

1. Copiii până la împlinirea vârstei de 7 ani sunt dezlegaţi de pravila postului, putând mânca în tot timpul anului orice fel de alimente.

2. Pentru copiii de la 7-12 ani şi pentru credincioşii de orice vârstă care sunt cuprinşi de slăbiciuni şi suferinţe trupeşti pravila postului să fie obligatorie numai în zilele următoare:

a). Toate miercuri le şi vinerile de peste an, afară de acelea când este dezlegare la peşte;

b). Prima şi ultima săptămână din sfântul şi marele post al Paştilor şi tot aşa din postul Crăciunului;

c). de la 23 la 28 iunie (adică cinci zile din postul sfinţilor apostoli Petru şi Pavel);

d). de la 1 la 15 august (adică 2 săptămâni ale postului Adormirii Maicii Domnului);

e). Ajunul Crăciunului, Ajunul Bobotezei, 29 august şi 14 septembrie. Pentru celelalte zile şi săptămâni din timpul marilor posturi bisericeşti, copiii de la 7-12 ani şi credincioşii de orice vârstă care sunt suferinzi să fie dezlegaţi a mânca: peşte, icre, ouă, lapte şi brânză. - Enciclica Sf. Sinod 1956. 

Postul este o valoare care trebuie insuflată copiilor încă de mici. Nu însă cu forţa, de aceea cred că notele de mai sus sunt doar repere, nu reguli. Un copil poate să înceapă să postească nu doar de la 7 ani, ci de la vârste mult mai mici. Nu trebuie însă forţat. E bine să înţeleagă şi să îşi dorească el să postească.

Dacă pentru adulţi postul înseamnă şi nevoinţă (cantitate mai mică, renunţare la plăcerea gustului etc.), pentru copii e important ca postul să fie relativ uşor, deci să le gătim mâncăruri gustoase. Puteţi apela la tot felul de reţete. O carte special concepută pentru copii: Copilul vegetarian (conţine şi multe argumente pentru alimentaţia vegetală, dar şi un calup serios de reţete foarte bune). 
Pe lângă partea alimentară, copiii trebuie să înţeleagă şi partea spirituală a postului, fără de care nu este decât un simplu regim.

N.

Roagă-te fierbinte pentru fiecare copil

Arhimandritul Sofronie dădea cateheţilor un sfat: în seara dinaintea lecţiei, să se roage fierbinte pentru fiecare copil, pe nume, şi atunci copiii vor asculta mai cu spor.

Când sesizăm o problemă în comunicarea cu copiii noştri, trebuie să ne examinăm propriile noastre vieţi. Părintele Porfirie sublinia aceasta:

„Trebuie să sfătuim, nu să cicălim. Dacă vrem să facă ceva, trebuie să dăm mai întâi copiilor noştri un exemplu bun, şi apoi să ridicăm mâinile în rugăciune către Dumnezeu.”

Sfat către un profesor: „Pe drumul spre şcoală spune rugăciunea « Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă ». Când intri în clasă, simte-te ca şi cum ai intra în biserică. Stai în faţa copiilor cu iubire şi fermitate. Ei îţi vor simţi iubirea şi îţi vor înţelege severitatea. Şi dacă un copil are probleme (…), dă-i preotului numele lui, ca să-l pomenească.”

Maica Magdalena,  Cum sa comunicam copiilor credinta ortodoxa. Convorbiri, reflectii si alte sfaturi

Rugăciunea educatorului pentru copii

„În educaţia duhovnicească a copiilor prima noastră grijă nu este aceea de a antrena voinţa lor, ci de a atrage har – prin viaţa şi rugăciunea noastră – asupra mediului lor şi a lăsa astfel inima fiecărui copil să se lipească singură de har. Discuţiile teologice cu copiii sunt o foarte mică parte a educaţiei creştine. Rugăciunea ca Dumnezeu să-i atingă cu harul Său e o dimensiune fundamentală a tuturor preocupărilor noastre orientate spre copii, chiar şi atunci când ei nu sunt cu noi.”

Maica Magdalena,  

Cum sa comunicam copiilor credinta ortodoxa. Convorbiri, reflectii si alte sfaturi

Iubirea

"Profesorii cei mai îndrăgiţi sunt cei care au o legătură armonioasă cu copiii. Copiii sunt adeseori gata să accepte răspunsul unui adult de care simt că sunt iubiţi şi în ale cărui păreri au o încredere desăvârşită.  
Nimic nu uşurează mai mult învăţătura decât faptul de a iubi şi de a fi iubit (Sf. Ioan Gură de Aur)"

Maica Magdalena,  
Sfaturi pentru o educatie ortodoxa a copiilor de azi