Curcubeul, semnul legământului

Planificarea temelor o găsiţi aici:
Anul catehetic 2010-2011

Lecţia 3. Curcubeul, semnul legământului

 

Curcubeul semnul legamantului

Planşe de colorat cu arca lui Noe

Jocuri: Arca lui Noe

Pentru că în primele lecţii am învăţat despre Noe, am căutat pe internet ceva activităţi deosebite. Am găsit un joc aici.
Am imprimat cele 3 pagini, le-am decupat şi lipit împreună cu copiii, apoi ne-am jucat.
Pentru cei care nu ştiu engleză, regulile sunt următoarele: se dă cu zarul, avansând pe tabla de joc. Dacă ajungi pe un curcubeu, trebuie să iei un cartonaş şi să faci ce scrie acolo. Cine ajunge primul câştigă (eu am modificat aici şi am zis că cine ajunge primul trebuie să îi aştepte şi pe ceilalţi, pentru că arca pleacă abia când se urcă toate animalele).



Copiilor le-a plăcut mult (mai mult decât un alt joc pe care îl avem), pentru că l-am făcut să fie un joc al iubirii, nu al concurenţei. Toţi trebuie să urcăm în arcă, şi chiar dacă unii ajung mai repede, îi aşteaptă şi pe cei care vin mai greu şi ne bucurăm când se urcă toată lumea, pentru că plecăm împreună la drum.

N.C.

Noe

(Pentru a tipări dati clic pe imagine)

Aşa cum a fost creată de Dumnezeu, lumea era bună, însă devenea din ce în ce mai apăsată de răutăţile oamenilor. Întristat, Dumnezeu a hotărât să trimită un mare potop asupra oamenilor. În vremea aceea un singur om rămăsese cu adevărat credincios. Numele lui era Noe. Dumnezeu a dorit să îl salveze împreună cu familia sa şi i-a poruncit să construiască o corabie mare. Atât de mare, încât să încapă în ea Noe cu soţia lui, cei trei fii ai lor: Sem, Ham şi Iafet împreună cu soţiile lor şi câte o pereche din fiecare specie de păsări şi animale de pe pământ. Pe corabie trebuiau construite şi magazii pentru păstrarea hranei tuturor, pentru o vreme îndelungată.
Noe a făcut aşa cum i-a spus Dumnezeu, iar când a terminat s-a dezlănţuit potopul. Râurile s-au revărsat şi apa s-a împrăştiat pe tot pământul, iar curând totul a fost acoperit de ape. Nimeni şi nimic, în afara celor de pe corabie, nu a supravieţuit.
După ce potopul a încetat şi apele au început să scadă, Noe a dat drumul unui porumbel. Voia să ştie dacă pământul era suficient de uscat ca ei să poată părăsi corabia. Porumbelul s-a întors cu o ramură de măslin în cioc, semn că apele s-au retras. Peste puţin timp corabia s-a oprit pe vârful unui munte. Dumnezeu i-a spus lui Noe că venise vremea ca ei toţi să iasă din corabie şi să înceapă o nouă viaţă, într-o lume nouă.

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 9 - octombrie 2007