Fiul risipitor - ANIMATIE

Jocuri: Oiţa pierdută

Vârsta jucătorilor: 4-10 ani

Numărul copiilor: cel puţin 5 jucători; cu cât sunt mai mulţi, cu atât creşte gradul de dificultate, atenţia este mai solicitată şi jocul mai interesant şi mai intens.

Materiale necesare: o masă răsturnată care să formeze, în marginea sălii, o ascunzătoare.

Text biblic: „Şi a zis către ei pilda aceasta, spunând: Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte? Şi găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se; Şi sosind acasă, cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută. Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă.”  (Luca 15, 3-7)
Pentru cei mai mici:
„Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.
Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine.” (Ioan 10, 11-14)

Explicarea jocului:

1.     Prezentarea textului biblic la nivelul vârstei copiilor participanţi. Ideea principală: Orice cioban, atunci când pierde o oiţă, lasă totul şi pleacă în căutarea ei. Tot aşa şi Dumnezeu, plin de iubire, ne caută atunci când ne îndepărtăm de El, venind după noi şi strigându-ne pe nume pentru a ne întoarce Acasă.
2.  Copiii zburdă liberi, behăind ca nişte oiţe.
3.  Animatorul anunţă venirea serii, când oiţele se opresc şi adorm. Apoi atinge pe umăr una dintre oiţe, care, în linişte perfectă, merge şi se piteşte în ascunzătoare.
4.   Animatorul anunţă venirea dimineţii, când copiii deschid ochii şi trebuie să îşi dea seama care oiţă lipseşte, apoi încep să o strige cu toţii.
5.  Oiţa pierdută iese la iveală şi se întoarce în turmă.

[Editare ulterioară:] Unul dintre copii este ales să fie păstorul şi el trebuie să îşi dea seama care copil lipseşte. Îl strigă cu toţii şi păstorul se duce după el. Se îmbrăţişează toţi.

Jocul continuă până când fiecare copil va avea ocazia să fie oiţa pierdută şi apoi găsită.

PLUS:  Pe copiii care nu au parte de foarte multă afecţiune în familie, jocul îi face să se simtă iubiţi şi valorizaţi.

Natalia Corlean, coordonator Centrul cultural Zestrea Buciumului

Adaptare după „Marea carte a jocurilor”

Duminica Întoarcerii Fiului Risipitor - prezentare PPS

Fiul risipitor cere partea sa de mostenire
Iisus a spus atunci pilda aceasta: "Un om avea doi feciori si a zis cel mai tanar din ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avutie. Si tatal le-a impartit avutia".

Fiul risipitor ajunge in nevoie
"Si nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara indepartata si acolo si-a risipit averea, traind in desfranari. Si dupa ce a cheltuit totul, s-a facut foamete mare in tara aceea si el a inceput sa duca lipsa. Si, ducandu-se, s-a lipit el de unul din locuitorii acelei tari si acesta l-a trimis la tarinile sale sa pazeasca porcii. Si dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-i dadea".

Fiul risipitor, caindu-se, se intoarce la tatal sau
"Dar, venindu-si in sine, a zis: "Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati cu paine, iar eu pier aici de foame! Sculandu-ma ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta; nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai".

Parintele il primeste cu bunatate
"Si, sculandu-se, a venit la tatal sau. Si, inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat.
Si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui; si aduceti vitelul cel ingrasat si-l injunghiati si, mancand, sa ne veselim, caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Si au inceput sa se veseleasca".

Fratele cel mare se arata nemultumit
"Iar fiul cel mare era la tarina. Si cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri. Si, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat: ce inseamna acestea? Iar ea i-a spus: Fratele tau a venit, si tatal tau a junghiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a primit sanatos.
Si el s-a maniat si nu voia sa intre; dar tatal lui, iesind, il ruga. Insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: Iata, de atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai junghiat pentru el vitelul cel ingrasat.
Tatal insa i-a zis: Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt. Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat" (Lc. 15, 11-32).

 ***

Sursa: http://orthodoxeroumain.fr/dev/index.php/ro/toate-categoriile/copiii/resurse-cateheza/noul-testament/234-pilda-fiului-risipitor

Duminica Vameşului şi a Fariseului - prezentare PPS

Zis-a Iisus pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.
Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa. (Lc. 18, 10-14).



Sursa: http://orthodoxeroumain.fr/dev/index.php/ro/toate-categoriile/copiii/resurse-cateheza/noul-testament/238-vamesul-si-fariseul

PPS - Naşterea Domnului

Cu mare bucurie am primit mesajul cateheţilor din Parohia ortodoxă română Sf. Parascheva şi Sf. Genoveva din Paris, care ne mulţumesc pentru resursele postate de-a lungul timpului pe acest site şi ne semnalează şi o serie de roade ale lucrării lor cu copiii din parohie, pe care au reuşit să le pună online, grupate pe Vechiul Testament şi Noul Testament.
În sfârşit, începe să se împlinească scopul acestui blog, şi anume de a împărtăşi experienţe, idei şi materiale, pentru a ne sprijini reciproc şi a ne uşura munca şi eficienţa în minunata lucrare cu copiii.

Tare m-am bucurat de materialele lor! Nişte pps-uri active foarte faine, din care o să preluăm aici separat câte unul, pentru uşurinţa căutării ulterioare.

Mulţumim din suflet, Adriana şi Andrei!

Pentru că ne apropiem, Naşterea Domnului:

Îngerul păzitor

Un text frumos al Părintelui Gheorghe Calciu, care poate ajuta în pregătirea unei întâlniri cu copii având ca temă ÎNGERII:

”Când Dumnezeu a creat oştile cereşti – serafimi, heruvimi, tronuri, domnii, puteri, stăpâni, începători, arhangheli şi îngeri, nouă ranguri cereşti, împărţite în trei grupe de câte trei triade – în marea lui milă, El a hotărît ca îngerii să fie cei mai aproape de oameni, să aibă o neîntreruptă legătură cu ei spre călăuzire, ajutorare şi sfinţire.
Printre aceşti îngeri, îngerii păzitori sunt cei mai blânzi, mai apropiaţi şi mai iubitori, pentru că misiunea lor este să aibă grijă de copii câtă vreme aceştia trăiesc pe pământ, până la bătrâneţe şi moarte. Aceşti îngeri sunt plini de iubire şi dulci ca nişte copii, blânzi ca nişte copii, vulnerabili ca nişte copii şi cresc în misiunea lor ca nişte copii, timizi ca nişte copii şi devin în atitudinea lor, tot mai maturi, mai mustrători şi cer mai multe de la copil cu cât acesta creşte şi sporeşte în lucruri bune sau rele. Îngerul îl ceartă pe copilul devenit adult, dar mereu este cu el şi niciodată nu se îndepărtează de el, oricâte lucruri rele ar face.
Aşa cum spune Acatistul Îngerului păzitor, el priveghează neîncetat viaţa fiecăruia dintre noi. Niciodată nu-l părăseşte pe cel care i-a fost încredinţat, atâta vreme cât trăieşte pe pământ, niciodată nu încetează a-l învăţa şi sfătui pe copil, ca şi pe adult, atunci când copilul a crescut, până la sfârşitul vieţii lui. [...]
Îngerul păzitor nu ne părăseşte niciodată, că el rămâne mereu credincios misiunii pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o pentru a mântui sufletul, pentru că el iubeşte sufletul încredinţat grijii sale, se roagă pentru el şi-i şopteşte la ureche numai sfaturi bune; el este conştiinţa noastră bună, care ne duce pe drumul mântuirii, dacă îl ascultăm. El se bucură cu bucurie mare când îl ascultăm şi plânge când ne prefacem surzi la sfaturile sale.
Fiecare fiinţă umană, bună sau rea, îşi are îngerul său păzitor. În clipa în care copilul se naşte, îngerul vine la patul lui, trimis de Dumnezeu, ca să-l înveţe, să-l apere de primejdii, de ispitiri, de influenţele rele ale diavolului şi ale oamnilor răi. Aţi observat că, în clipa în care eşti gata să săvârşeşti un păcat, o voce lăuntrică îţi şopteşte: ”Nu face asta.” Când un pericol necunoscut te pândeşte, acelaşi înger îţi suflă la ureche: ”Nu te duce acolo”, sau ”Fereşte-te de omul acesta” etc.
(...)
Uneori poţi să-ţi vezi îngerul păzitor, nu ca o persoană, ci ca lumină, mai mult spirituală în partea dreaptă a capului tău, ceva deosebit faţă de lumina soarelui sau a unei lămpi. Este o lumină dulce care vine de sus şi-ţi pune în suflet o bucurie neînţeleasă. Atunci să înţelegi că îngerul tău păzitor este acolo, că încearcă să-ţi comunice ceva bun. Spune o rugăciune, curăţeşte-ţi inima şi mintea, amineşte-ţi că ai un prieten, cel mai credincios şi care nu te va părăsi niciodată, nici măcar în momentele tale de păcătuire. Adu-ţi aminte şi că un mesager al cerului te vizitează şi cântă-i: ”Vestesc cu glas mare, grija ta neîncetată pentru mine păcătosul, îngerul meu păzitor; căci, prin necazurile şi ispitirile care tulbură pacea sufletului meu în această lume frământată, tu te arăţi a fi grabnic ajutător şi mângâietor al meu.” (Condacul 6 din Acatistul Îngerului Păzitor)” Pr. Gheorghe Calciu
http://www.rostonline.org/rost/nov-dec2004/ingerul.shtml

Şi o serie de imagini care pot transmite şi prin vizual relaţia cu îngerul păzitor:

 
 

 
 





 

Sf. Dimitrie - planşă de colorat