Unitatea tematică “Familia mea ortodoxă”. Introducere

Am construit această unitate tematică având ca punct de pornire modulul „MyOrthodox Family”, prezentat de Departamentul de Educaţie al OCA (Biserica Ortodoxă din America). Am adaptat însă foarte mult, pentru că diferenţele dintre BOR (cu rădăcini puternice în neamul românesc) şi OCA (o Biserică tânără, a cărei membrii sunt veniţi din întreaga lume) sunt foarte mari.

Pentru început, vă ofer câteva idei de avut în vedere de-a lungul parcurgerii unităţii. Vor urma apoi, pe rând, lecţiile pe care le-am aplicat mai întâi cu copiii din parohia mea, în anul 2013.

Spor şi folos să aveţi!

Natalia Corlean
Centrul cultural Zestrea Buciumului

Introducere în temă:

Semnificaţia cuvântului „biserică” (ekklesia) este aceea de adunare, de întâlnire a oamenilor care au un scop comun. Din orice mediu am proveni, în Biserică suntem legaţi unii de alţii în Hristos, ca membri ai familiei Bisericii Lui. Sentimentul de familie însă se construieşte treptat, prin apropierea tot mai profundă de Dumnezeu şi – implicit – unii de alţii.

Pentru copiii din parohie este foarte important ca ei să simtă în biserică un mediu cald, iubitor, de familie – o a doua casă. (Sau poate singura casă, dacă acasă nu au parte de dragostea autentică şi necondiţionată a părinţilor.) Relaţiile şi sensurile se construiesc în timp, iar scopul acestei unităţi tematice pentru şcoala parohială este de consolida ideea de familie a parohiei, care se bazează pe familia mai mică, cea de acasă.

Fiecare persoană din comunitatea parohială are un rol, un sens – de la cel mai de curând botezat până la cel mai în vârstă membru. Sentimentul apartenenţei noastre la familia parohiei este vital pentru împlinirea scopului ei, aceea de a ne oferi o corabie în care să împreună-călătorim spre mântuire.

Sensul familiei însă nu rămâne restrâns la familia trupească şi cea duhovnicească din Biserică, ci ne învaţă să fim responsabili şi în lume – la serviciu, la şcoală, faţă de prietenii care poate nu sunt creştini etc.

Obiectivele principale ale acestei unităţi tematice:

·         Să ne recunoaştem ca membri ai unei familii după trup, cunoscându-i pe membrii ei (vii şi adormiţi), primindu-i ca parte din viaţa noastră cu acceptare, cu dragoste, şi rugându-ne constant pentru ei. Există o unitate indisolubilă a familiei care face să fim legaţi unii de alţii.

·         Să ne recunoaştem ca membri ai familiei sufleteşti, parohia, legaţi între noi prin dragostea creştină.

·         Să ne recunoaştem identitatea ortodoxă şi apartenenţa la Ortodoxie.

Instrumente ajutătoare:

-          Declararea anului în curs ca „Anul familiei în parohia noastră”

-          Cunoaşterea troparelor parohiei (troparul hramului, al unui sfânt ocrotitor al parohiei, al zonei etc.)

Eficienţa activităţii educative în parohie depinde de desfăşurarea ei în trei direcţii:

1.       Consolidarea comunităţii în biserică, prin viaţă liturgică şi împreună-rugăciune

2.      Interes pentru familie şi valorile ei – relaţiile dintre soţi, dintre părinţi şi copii etc.

3.      Investirea în copii.


Lista lecţiilor din această unitate tematică:

• Lecţia 1: Fiecare familie are o poveste
• Lecţia 2: Viaţa în familie  
• Lecţia 3: Familii din Biblie (1) 
• Lecţia 4: Familii din Biblie (2) 
• Lecţia 5: Botezul – poarta de intrare în familia parohiei
•  Lecţia 6 : Rugăciunea, liantul familiei 
• Lecţia 7: Proiectul final

„Biserica şi copiii noştri” – Sophie Koulomzin

Editura Sophia, 2010, 13/20 cm, 230 pagini
Poate fi comandată de aici.

O carte foarte faină pentru cateheţi, care mi-a fost recomandată de o prietenă dragă din Sibiu.

Autoarea, având peste 50 de ani de experienţă în rândul copiilor din Biserică, reuşeşte o sinteză admirabilă a propriei experienţe în lucrarea cu copiii.

Ca o carte de vizită a acestei cărţi, vă transcriu cele 5 obiective pe care consideră ea că se bazează educaţia catehetică în Ortodoxie:

1. Să sprijine copiii în dobândirea sentimentului realităţii prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră.
2. Să-i ajute să-şi dea seama că nimeni nu e singur din perspectiva lui Dumnezeu, că noi toţi facem parte din Trupul Său, Biserica.
3. Să cultive o autentică dezvoltare a minţii şi sufletului fiecăruia.
4. Pe măsură ce copiii cresc, să-i ajute să recunoască cu evlavie sfânta taină a dumnezeirii, dincolo de limitele raţiunii umane.
5. Să-i ajute să înţeleagă faptul că credinţa creştină nu reprezintă un compartiment izolat, ci implică întreaga persoană şi întreaga viaţă.

„Educaţia creştină are ca obiect educaţia unei persoane. Fie că are de-a face cu un copil, cu un adolescent sau cu un adult, ea trebuie să acţioneze într-o manieră personală cu fiecare individ, la nivelul atins de acesta: să vorbească pe limba lui, să-i înţeleagă şi să-i împărtăşească nevoile şi preocupările, să-l iubească aşa cum este. Procesul educaţiei creştine trebuie să fie un proces de creştere – experienţa proprie a fiecăruia, o schimbare graduală ce include întreaga sa persoană. Misiunea şi provocarea pot fi îndeplinite doar dacă trăim pe deplin viaţa Bisericii.” (Sophie Koulomzin)

N.

Familia mea. Apartenenţă, identitate, iubire. Arbori genealogici

În cadrul unui proiect mai larg despre familie în parohia noastră, şirul de lecţii intitulat Familia mea ortodoxă m-a inspirat pentru toate cele 3 grupe ale mele: Floricelele (5-7 ani), Brăduţii (8-10) şi Micii apostoli (11-13).

Obiectivele generale ar fi:

• Să povestească despre familia lor
• Să completeze arboreal familiei
• Să se recunoască ca fiind parte din copac
• Să dea exemple despre felul în care sunt iubiţi în familie
• Să facă legătura dintre dragostea din familie şi dragostea lui D.

  Iar activităţile practice au fost:

1. 5-7 ani:
- să îşi deseneze familia (prilej de a vedea cum se situează fiecare în raport cu ceilalţi membri)

2. 8-10:
- un arbore simplu, în care să îi aranjeze pe cei din familie, fără o ordine impusă

3. 10-13 ani:
Un arbore mai complicat, pe care să îl orneze şi în care să îi treacă pe toţi cei despre care au aflat până acum (am început lucrarea asta acum vreo 2 luni, şi între timp au mai făcut cercetări; la început unii copii nu îşi ştiau nici măcar toţi bunicii pe nume).
Exerciţiu practic: cum se face un pomelnic - "targa" pe care îi ducem pe toţi ai noştri, vii şi adormiţi, lui Dumnezeu.

 N.

O pledoarie pentru educaţia prin patrimoniu şi un manual

Am mai vorbit despre educaţia prin patrimoniu şi marele ei folos. Revin cu o pledoarie care mi-a plăcut mult, de pe site-ul Patrimoniu pentru copii:

Educaţia prin patrimoniu nu este nicidecum ceva nou. Până la un timp, acest tip de temelie sufletească se realiza în familie, în comunitate, în vremuri în care comunităţile îşi cunoşteau şi îşi preţuiau valorile, era o transmitere vie şi firească, dincolo de orice scenariu educativ. Însuşi cuvântul patrimoniu conţine în etimologia sa ideea de moştenire. Din păcate, acest tip de perpetuare naturală se găseşte din ce în ce mai rar la noi.

În România s-a făcut şi se mai face educaţie prin patrimoniu, acolo unde cei care se îngrijesc de instruirea copiilor au conştiinţa valorilor reale. Când eşti însufleţit de frumuseţea şi bogăţia patrimoniului, dorinţa de a insufla această pasiune copiilor este irezistibilă. În demersul de faţă, nu suntem pe poziţia olarului care crede că a descoperit roata. Totuşi, cei care practică astăzi în România educaţia prin patrimoniu sunt prea puţini, iar contextul social prea defavorabil conservării şi promovării bogăţiilor noastre spirituale. Presiunea unor activităţi facile şi lipsite de valoare este foarte mare iar timpul alocat în general copiilor în familie, prea scurt. Prea puţine dintre muzeele şi monumentele noastre au îndrumători specializaţi şi programe dedicate copiilor. Prea puţine şcoli desfăşoară astfel de acţiuni. În comunităţile rurale, unde patrimoniul imaterial se perpetua firesc, generaţiile tinere nu mai dau atenţie obiceiurilor vechi, îndreptându-se tot mai mult către modele străine de identitatea lor, către urbanul anonim. 

Învăţământul românesc se află, de ani buni, într-un anevoios proces de reconfigurare, modernizare, aducere la standarde europene. În ţările Europei Occidentale, lucrul cu copiii în zona patrimoniului este demult un fapt comun. Acolo muzeele şi monumentele sunt adesea pline de copii. Se va ajunge probabil şi în România la o astfel de viziune în viitor. Totuşi timpul ne este potrivnic şi fiecare copil câştigat pentru patrimoniu este important. Atunci când îndrumătorii au un discurs şi propuneri de activităţi adecvate, copiii răspund cu entuziasm. Îşi doresc astfel de momente fără să înţeleagă prea bine de ce. Copiii rezonează în mod natural la frumos. Pur şi simplu le place şi această afecţiune spontană are pentru ei un sens profund. Este fundamentul aprecierii şi ataşamentului matur, capabil să ducă mai departe valorile locale.

Dorim să popularizăm cât mai mult idea de educație prin patrimoniu și avem ca țintă principală introducerea lui, ca materie de studiu, în programele școlare. Doar punând patrimoniul în inimile copiilor îi  putem prelungi existența. Pentru a supraviețui patrimoniul are nevoie de dragoste!

Vă semnalez şi apariţia  unui manual întreg pentru copii despre patrimoniul judeţului Ilfov, pe care îl puteţi descărca de pe acelaşi site, rubrica Manual patrimoniu cultural.

N.

Anotimul Naşterii. Cateheza 2 - Cum să arătăm celorlalţi dragostea lui Dumnezeu. Sf. Nicolae

Din seria de cateheze "Anotimpul Naşterii", categoria de vârstă - copii de 10-12 ani . 
Din lipsa timpului, planul lecţiei este doar schiţat. Pentru detalii:
Caută Lecţia 2 de aici.

AN Lecţia 2 - Sa aratam celorlalti dragostea lui Dumnezeu - Sf Nicolae


Alte materiale şi planşe cu Sf. Nicolae:

Anotimpul Naşterii. Cateheza 1 - Pregătiţi Calea Domnului

Din seria de cateheze "Anotimpul Naşterii", categoria de vârstă - copii de 10-12 ani .


AN Lecţia 1 - Pregătiţi Calea Domnului

 .

Imagini didactice:

Anotimpul Naşterii

Cu acest titlu urmează să vă prezentăm, în limba română,
seria de cateheze pentru copii de 10-12 ani pentru perioada Postului Naşterii Domnului, realizate de Departamentul de Educaţie Creştină al Bisericii ortodoxe din America (OCA).
Prezentarea în limba română este făcută de Parohia Ortodoxă Noua II şi Frăţia Sfintei Eufimia - Braşov
prin intermediul doamnei preotese Eufemia.

• Cateheza 1 - Pregătiţi Calea Domnului 
• Cateheza 2 - Cum să arătăm celorlalţi dragostea lui Dumnezeu. Sf. Nicolae