Duminica Iertării, activităţi practice

În sâmbăta de dinaintea Duminicii Iertării, pe lângă lecţia din manual, le-am spus copiilor că a doua zi e Duminica Iertării şi am vorbit despre ce înseamnă aceasta, despre cât de important este să iertăm şi să ne cerem iertare, de la ceilalţi şi de la Dumnezeu.
Ca activităţi practice am editat şi adaptat 2 planşe de colorat găsite pe internet, pe care le-am printat faţă-verso:
Copiii au colorat (sau pictat, la alegere) planşele, urmând să dăruiască foaia cuiva căruia vroiau să îi ceară iertare cu ocazia acestei Duminici. Cel puţin 2 dintre cei 4 copii le-au dat mamelor :). Am aflat că au fost impresionate şi s-au bucurat mult, mai ales că unii părinţi nici nu ştiau de Duminica Iertării.

N.C.

Despre cine este vorba?

În multe versete din Sfânta Scriptură găsim trimiteri la diferite animale. Ştii să completezi animalul potrivit? Dacă nu, caută în Biblie versetul respectiv.

Însă …………. Era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ. (Facere 3, 1)

Abel a fost păstor de ………, iar Cain lucrător de pământ. (Facere 4, 2)

Du-te, leneşule, la ………. şi vezi munca ei şi prinde minte! Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor, îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau mergi la ……….. şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şi regii şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa. (Pilde 6, 6-8)

Şi …………. S-a întors la Noe spre seară, şi avea în ciocul său o ramură verde de măslin. (Facere 8, 11)

Ioan Botezătorul avea îmbrăcămintea din păr de ………… şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana era …………… şi miere sălbatică. (Matei 3, 4)

Aşa se întâmplă cu toţi cei care uită de Dumnezeu, speranţa li se veştejeşte, iar încrederea le e spulberată ca o pânză de ………….. . (Iov 8, 13-14)

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 24, ianuarie 2009

Iosif cel bun (Duminica Iertării)

Iacov a avut 12 fii, însă fiul lui preferat era Iosif. Lui i-a făcut o haină deosebită, care trebuia de fapt să i-o dea fiului cel mai mare, Ruben. Acest lucru i-a făcut geloşi pe fraţii lui Iosif, care i-au pus gând rău. Într-o zi, când Iacov l-a trimis pe Iosif la câmp, să vadă dacă fraţii lui şi vitele erau bine, aceştia s-au hotărât să îl omoare. Ruben însă i-a convins însă să nu îl ucidă, ci să îl arunce într-o fântână secată. Ei au fost de acord, iar când au trecut pe acolo nişte negustori ce călătoreau spre Egipt l-au vândut ca sclav. Apoi i-au luat haina, au pătat-o cu sângele unui ied şi i-au arătat-o tatălui lor, spunându-i că fiul său a fost sfâşiat de nişte animale sălbatice.
Dumnezeu însă i-a purtat de grijă lui Iosif care, după multe greutăţi, a ajuns un înţelept guvernator al Egiptului. Din cauza foametei, fraţii lui au fost trimişi de Iacov în Egipt, pentru a cumpăra grâu. Aşa au ajuns să ceară ajutor chiar de la Iosif, fratele lor, căruia îi făcuseră atâta rău. Ei nu l-au recunoscut îmbrăcat în hainele egiptene de guvernator. După ce i-a supus la mai multe încercări, Iosif le-a spus cine este. Ei s-au speriat foarte tare, pentru că erau convinşi că se va răzbuna pentru ceea ce i-au făcut. Iosif însă i-a iertat şi i-a chemat pe toţi în Egipt, împreună cu Iacov, tatăl lor, şi cu întreaga lor familie, pentru a-i ajuta.

Fraţii lui Iosif au făcut un păcat mare faţă de fratele lor, dar şi faţă de Dumnezeu, care ne spune: „Cel ce nu-şi iubeşte fratele, acela nu iubeşte nici pe Dumnezeu”. Dumnezeu însă a avut grijă de Iosif, pentru că acesta era bun şi credincios. Chiar dacă fraţii lui i-au făcut mult rău, Iosif i-a iertat. Aşa să facem şi noi, pentru că Domnul Hristos ne îndeamnă să iertăm greşelile fraţilor noştri, ca să fim şi noi iertaţi atunci când greşim: „De veţi ierta oamenilor greşelile lor şi Tatăl vostru cel ceresc va ierta vouă greşelile voastre“. (Matei 6, 14)

Iertarea

Cât de curând începe Postul Mare. Ultima zi dinaintea lui se numeşte şi Duminica Iertării, care anul acesta este pe 1 martie. Această duminică este ziua în care trebuie să ne cerem iertare de la toţi cei pe care i-am supărat, dar şi să îi iertăm pe toţi cei care au greşit faţă de noi. Vecernia din seara acestei duminici se numeşte Vecernia Iertării, când toţi credincioşii îşi cer iertare unii de la alţii, pentru a putea începe Postul împăcaţi.
Iertarea este ca un cadou pe care îl facem unii altora, un cadou care nu se vede cu ochii, însă se vede cu inima şi valorează foarte mult. Iertarea este şi cadoul pe care îl primim noi de la Dumnezeu, şi se vede cel mai bine în Taina Spovedaniei. Atunci când la spovedanie îi spunem părintelui duhovnic o greşeală, Dumnezeu ne şterge acea greşeală, aşa cum se şterge creta de pe tablă iar aceasta rămâne curată.
Să nu uităm însă, ca să fim iertaţi trebuie mai întâi să iertăm!

Exerciţii:

• 1. Spune unui prieten sau cuiva din familie povestea lui Iosif cel bun.
• 2. Gândeşte-te la ce ai greşit în ultima vreme şi cere-ţi iertare de la cei pe care i-ai supărat, înainte de a începe Postul.
• 3. Ia o foaie de desen şi culori şi desenează ce îţi vine în minte atunci când te gândeşti la iertare.
• 4. Colorează planşele

Pregătire pentru Paşti

Postul Mare este o pregătire pentru a sărbători Învierea lui Hristos. Este un timp al schimbării, o perioadă în care Dumnezeu ne cheamă să fim mai buni. Iată ce puteţi face în cele 7 săptămâni:
- rugaţi-vă mai mult
- mergeţi mai des la biserică
- citiţi povestiri din Biblia copiilor
- vorbiţi cu părintele duhovnic şi cu părinţii despre cum aţi putea şi voi să postiţi
- uitaţi-vă cât mai puţin la televizor

Pagină realizată de Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 25 - februarie 2009

Duminica Fiului Risipitor

Referinţa biblică: Luca 15, 11-32.

Dragi copii, dacă v-aţi uitat vreodată cu atenţie în calendarul Bisericii, poate aţi observat că fiecare duminică poartă o denumire după pericopa evanghelică care se citeşte la Sf. Liturghie în acea zi. Acest lucru a fost rânduit astfel pentru a ne ajuta să ne pregătim duhovniceşte în vederea marilor praznice ale anului.

Fiindcă în curând vom intra în Sfântul şi Marele Post al Paştilor, avem câteva duminici pregătitoare înaintea perioadei de post. Una dintre ele este cea a Fiului Risipitor, care în anul aceste cade în ziua de 24 februarie.

Cred că aţi auzit de această întâmplare care se găseşte în Evanghelia după Luca, capitolul 15, versetele 11- 32.
Trăia odată un om care avea doi fii. Cel mai tânăr i-a cerut tatălui să împartă averea pe care o avea, şi să-i dea partea care i se cuvine. Apoi, luând banii, a plecat într-o ţară foarte îndepărtată, cheltuind tot ce avea pe lucruri rele. A rămas sărac, iar în ţara aceea a venit o foamete mare, aşa că el nu mai avea ce să mănânce. Era foarte flămând şi poftea la roşcovele mâncate de porci, dar nu avea voie să ia din ele. Cu multă întristare s-a gândit la servitorii tatălui său, despre care îşi aducea aminte că mâncau mai bine ca el. Aşa că s-a hotărât să se întoarcă acasă, să-i ceară iertare tatălui şi să-l roage să-l primească pentru a-i fi slujitor .
Astfel a plecat înapoi spre ţara lui. Dar tatăl său, care îl iubea foarte mult, îl aştepta. Şi văzându-l de departe, a alergat spre el, l-a sărutat şi l-a iertat imediat pentru tot ce a făcut rău. Apoi i-a dat haine frumoase şi a făcut un ospăţ mare în cinstea lui.
Poate că şi voi, dragi copii, faceţi din când în când lucruri rele, supărând pe Dumnezeu şi pe părinţi. Dar dacă vă pare rău cu adevărat şi vă cereţi iertare, cu hotărârea de a nu mai greşi din nou, răul va fi uitat .

Întrebare:
Ai făcut de curând vreo faptă rea şi nu ţi-ai cerut iertare pentru ea? Du-te imediat la mama şi la tata, spunându-le cat de rău îţi pare, fiindcă ei te aşteaptă cu multă dragoste, ca să te ierte.

Irina Constantinescu, psiholog

Rugăciune când am greşit faţă de Dumnezeu sau faţă de oameni

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii, iată vin acum înaintea Ta şi te rog să fii milostiv faţă de mine. Doamne, Tu m-ai văzut şi atunci când am greşit, dar eu am uitat cu totul de Tine. Iartă-mi, Doamne, greşeala pe care am săvârşit-o şi Te rog luminează-mi sufletul, ca să nu se întunece în întristare. Dă-mi putere să nu mai cad în greşeli şi fapte rele. Te rog să îi mângâi pe toţi cei care au avut de suferit în urma faptei mele, iar mie dă-mi putere să le cer iertare. Doamne, ajută-mi să ajung la spovedanie şi să-mi mărturisesc greşelile ca să mă învrednicesc de iertarea pe care Tu o dăruieşti prin preoţii Tăi. Amin.

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 13 - februarie 2008

Vameşul şi fariseul

Într-o zi, Domnul Hristos se afla în mijlocul unor oameni care credeau că felul în care se poartă ei este foarte bun şi plăcut lui Dumnezeu. Ei priveau de sus la alţi oameni, despre care credeau că nu duc o viaţă la fel de bună ca a lor. Pentru a-i face să înţeleagă că mândria nu este plăcută lui Dumnezeu, Domnul Hristos le-a spus povestea vameşului şi fariseului:
Doi oameni au mers la templu ca să se roage. Unul era fariseu, iar altul vameş. Fariseii erau oameni care respectau foarte exact Legea Vechiului Testament; adesea ei îi criticau pe ceilalţi, considerându-se mai buni decât aceştia. Vameşii erau cei care adunau impozitele de la oameni. Erau consideraţi oameni răi, mincinoşi, care adesea înşelau şi cereau mai mulţi bani decât trebuia, pentru a păstra şi ei o parte din ei.
În biserică, fariseul stătea în picioare şi se ruga aşa: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, lacomi, nedrepţi, sau ca acest vameş! Eu postesc de două ori pe săptămână şi dau la templu o parte din tot ce câştig.
Vameşul stătea mai departe de altar, cu capul plecat. Nu îndrăznea să îşi ridice ochii către cer, şi doar repeta: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!
Şi Domnul Hristos încheie, spunând că rugăciunea vameşului a fost mai bine plăcută în faţa lui Dumnezeu, pentru că era o rugăciune smerită, în timp ce fariseul era foarte mândru, iar Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, în timp ce celor smeriţi le dă har.

Activităţi:

Pagina de colorat (clic pentru a imprima)
Adevărat sau fals?
1. Dumnezeu a fost mulţumit şi de rugăciunea fariseului şi de a vameşului. (F)
2. Dumnezeu a refuzat să asculte rugăciunea păcătosului. (F)
3. Şi vameşul şi fariseul erau păcătoşi. (A)
4. Fariseul şi-a recunoscut păcatul. (F)

Smerit sau mândru?
1. „Am făcut 5 fapte bune azi.”
2. „Dumnezeu mi-a dat azi şansa să fiu de ajutor.”
3. „Aş vrea să fiu ca tatăl meu, care este foarte răbdător.”
4. „Eu ştiu mai multe decât oricine din clasa mea.”
5. „Colegul meu de bancă e cam prost. Nu rezolvă problemele la fel de repede ca mine.”

Întrebări:
1. Este suficient să facem fapte bune ca să fim buni?
2. Avem cu ce să ne dăm mari în faţa lui Dumnezeu? Există ceva ce am făcut noi singuri, fără ajutorul Lui?

Versetul de memorat:
„Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.” (Matei 11, 29)


Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 36 - ianuarie 2010

Întâmpinarea Domnului

Dragi copii, pe 2 februarie Biserica noastră prăznuieşte unul din evenimentele importante din viaţa pământească a Mântuitorului, şi anume "Întâmpinarea Domnului". Despre acesta ne povesteşte Sfântul Evanghelist Luca. Trecuseră 40 de zile de la naşterea lui Iisus şi, aşa cum cerea obiceiul evreiesc, Maica Lui, împreună cu Sfântul Iosif, au mers la Ierusalim, să aducă o jertfă pentru naşterea copilaşului.

În Ierusalim trăia un om pe nume Simeon, căruia Dumnezeu i-a promis că nu va muri până nu va vedea pe Mântuitorul. Sfânta Tradiţie ne spune că Simeon avea deja 150 de ani. Când Maica Sfântă, împreună cu Pruncul Iisus şi cu Sfântul Iosif, au ajuns la Templu, Simeon a venit şi el acolo, îndemnat de Duhul Sfânt. Văzând Copilaşul, el l-a luat în braţe şi a recitat această frumoasă rugăciune, pe care o auzim la fiecare vecernie:
"Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel." (Luca 2:29-32)

Această tradiţie a aducerii copiilor la Templu după naştere a fost păstrată de către Biserica noastră. Şi voi, la 40 de zile după ce v-aţi născut, aţi fost aduşi la biserică pentru a fi închinaţi înaintea icoanelor - adică îmbisericiţi.

Coloraţi icoana Întâmpinării:


Iată şi o întrebare pentru voi :

• Cine este femeia care stă în spatele lui Simeon, în icoana "Întâmpinării Domnului", pe care o aveţi de colorat?

Ca să aflaţi, citiţi din Biblie Evanghelia acestei sărbători - Luca, capitolul 2, versetele de la 22 la 40, sau rugaţi pe părinţi, ori pe unul din frăţiorii mai mari să vă citească, şi răspundeţi împreună la întrebare.

Irina Constantinescu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 12 - ianuarie 2008

Greşeala

În timp ce mergea pe drum, un călător a văzut într-o gradină un pom frumos, de crengile căruia atârnau nişte mere mari şi roşii de-ţi lăsa gura apă. Văzând omul că nu-i nimeni prin preajmă, ce s-a gândit? Bine ar fi daca ar gusta şi el câteva, aşa, de poftă!
Dar cum să facă? Până la pom trebuia să treacă de un gard înalt şi de o mare băltoacă. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a învârtit, dar, nemaiavând răbdare, şi-a zis: "Fie ce-o fi!" şi a început să se caţăre pe gard. Cu greu, a reuşit să ajungă în curte, dar supărat nevoie mare, fiindcă într-un ghimpe din gard îşi agăţase haina şi o rupsese. Acu, ce să mai facă?!
Nu mai putea schimba nimic. Ba, mai mult, grăbindu-se, a uitat de băltoaca plină cu noroi şi s-a afundat în mal.
Când, în sfârşit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat câteva mere, dar, uitându-se la ele cum arată, şi-a spus:
- E drept că am obţinut eu ce-am vrut, dar a meritat oare? Haina mea cea bună e ruptă, încălţările şi pantalonii murdari ...
Cum stătea el aşa şi îşi plângea singur de milă, apare în curte stăpânul casei. Când l-a văzut pe călător cum arată, i-a spus:
- Bine, omule, trebuia să te munceşti atâta pentru câteva mere? Uite ce-ai păţit! Ca să nu mai spun că nu înţeleg de ce-ai încercat să le iei pe furiş ? Dacă băteai la mine în poartă şi mi-ai fi cerut câteva mere, eu ţi-as fi dat cu drag. Acum, haide în casă să te speli şi să te odihneşti şi apoi iţi vei vedea de drum!
Tare bucuros şi mulţumit a fost călătorul văzând bunătatea gazdei sale dar, ruşinat în acelaşi timp, şi-a promis sieşi ca altădată nu va mai fi atât de nesăbuit.

În viaţă nu este important doar să obţii, ci şi cum obţii! Sunt oameni care vor să aibă mai mult şi atunci muncesc fără tihnă. Alţii, însă, fură, gândindu-se mereu cum să fugă de muncă şi să înşele. Aceştia din urmă singuri se înşeală, fiindcă nu este totul să ai un lucru; contează şi cum l-ai obţinut!

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 7 - august 2007