Intrarea Maicii Domnului în Biserică (21 noiembrie)

Pe lângă mama pe care am primit-o fiecare dintre noi, Dumnezeu ne-a mai dat şi o Mamă care are grijă şi se roagă pentru noi toţi. Este vorba chiar de Mama Lui, Maica Domnului.

Părinţii Maicii Domnului sunt Sfinţii Ioachim şi Ana. Aceştia erau nişte oameni buni, milostivi şi foarte credincioşi. Însă aveau o mare tristeţe: deşi erau căsătoriţi de foarte mulţi ani, Dumnezeu nu le dăduse niciun copil. Cu toate că erau înaintaţi în vârstă, Ioachim şi Ana nu şi-au pierdut nădejdea şi continuau să se roage mult, pentru ca Dumnezeu să îi binecuvânteze şi pe ei. În rugăciunile sale Ana Îl ruga pe Domnul să îi dăruiască marea cinste de a fi mamă, făgăduind că dacă va avea un copil îl va închina Lui.

Într-o bună zi, Dumnezeu a răspuns rugăciunii celor doi şi le-a dăruit o fetiţă, pe care au numit-o Maria. Ana nu a uitat de făgăduinţa ei şi, când Maria a împlinit trei ani, au dus-o la templu să o închine lui Dumnezeu. Copila a rămas în grija slujitorilor Bisericii timp de 12 ani, rugându-se, învăţând Scriptura şi lucrul de mână.

La vârsta de 15 ani Maria a părăsit templul, fiind încredinţată lui Iosif, cel ce avea să o ocrotească. La puţin după aceea ea este cea care primeşte de la Arhanghelul Gavriil vestea că a fost aleasă să Îl nască pe Fiul lui Dumnezeu, devenind astfel Maica Domnului, cea care se roagă neîncetat pentru noi, pentru binele nostru şi pentru pacea lumii.

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 22 - noiembrie 2008

Dumnezeu ascultă rugăciunile copiilor

Sfântul Nectarie din Eghina, făcătorul de minuni, a avut o copilărie foarte grea. Din cauza sărăciei, la 14 ani a trebuit să plece de acasă la oraş ca să muncească, pentru că îşi dorea tare mult să continue şcoala, iar părinţii săi nu aveau bani pentru a-l întreţine.
Astfel a plecat la Constantinopol, unde a început să lucreze la un negustor. Muncea din zori până seara fără o altă plată decât hrana şi o cămăruţă unde, în puţinele clipe de răgaz, îşi îndulcea suferinţa citind din Sfânta Scriptură.
Într-o noapte L-a visat pe Hristos, care l-a întrebat de ce plânge. Şi pentru că în vis nu I-a putut răspunde, înecându-se în lacrimi, a doua zi s-a hotărât să îi răspundă printr-o scrisoare: "Hristoase al meu, m-ai întrebat de ce plâng. Mi s-au rupt hainele, mi s-au prăpădit încălţările de mi-au ieşit degetele afară şi mor de frig. Mi-e foarte frig acum, iarna. M-am dus aseară la stăpânul meu şi m-a alungat. Mi-a spus să scriu acasă alor mei, să-mi trimită ei. Hristoase al meu, de atâta amar de vreme muncesc aici şi n-am trimis maicii mele nici un bănuţ... Acum ce să mă fac? Cum să o scot la capăt fără haine? Tot muncind, s-au rupt. Iartă-mă că Te necăjesc. Mă închin Ţie şi Te iubesc eu, robul Tău, ...". A pus scrisoarea într-un plic pe care a scris destinatarul: "Pentru Domnul nostru Iisus Hristos, în ceruri".
Cu scrisoarea în mână s-a dus la un negustor de peste drum, rugându-l să îi împrumute un timbru. Negustorul, om bun şi cu frică de Dumnezeu, i-a răspuns că nu are momentan nici un timbru, dar i-a propus să lase scrisoarea acolo, spre a fi trimisă mai târziu împreună cu celelalte scrisori ale sale. După plecarea copilului, negustorul s-a uitat pe plic să vadă cine era destinatarul acelei scrisori. Uimit de ceea ce scria pe plic, s-a hotărât să o deschidă şi să o citească. Sufletul său a fost profund impresionat de conţinutul scrisorii, de aceea s-a hotărât să alcătuiască un răspuns către micul expeditor, însoţit şi de o sumă de bani pentru ca tânărul să-şi poată cumpăra hainele şi pantofii care îi lipseau.
Astfel Hristos i-a răspuns copilului credincios prin negustor, iar fericirea lui a fost foarte mare când a văzut ce repede i-a răspuns Tatăl ceresc la rugăminte. A mulţumit îndelung lui Dumnezeu prin rugăciune şi mai târziu, când a crescut, toată viaţa lui a fost darnic şi milostiv, ajutându-i întotdeauna pe ceilalţi.

A consemnat Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 1 - ianuarie 2007

Îngerii

Dragi copii, în data de 8 noiembrie Biserica noastră prăznuieşte sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi a tuturor îngerilor. Îngerii au fost creaţi de Dumnezeu cu scopul de a-I sluji, de a împlini voia Lui, de a păzi lumea, în special pe om. Ei sunt duhuri, de aceea şi sunt nevăzuţi, dar uneori, când Dumnezeu le îngăduie, se arată unor oameni curaţi sufleteşte sub chipul unor tineri frumoşi.
Din rândul lor, un înger luminos, cu numele Lucifer, voind să fie mai presus ca Dumnezeu, a fost alungat din cer şi împreună cu el toţi îngerii care aveau aceeaşi dorinţă pătimaşă. Din îngeri buni, aceştia au devenit îngeri răi. După căderea lor, ei încearcă mereu să îi îndepărteze pe oameni de Dumnezeu, folosind diferite şiretlicuri: îi învaţă să se certe, să se bată, să mintă, să fure, să înşele, să nesocotească poruncile lui Dumnezeu. Primii oameni înşelaţi de aceşti îngeri răi au fost Adam şi Eva.
Văzând mulţimea de îngeri care îl urmau pe Lucifer, Arhanghelul Mihail, căpetenia oştirilor cereşti, şi-a scos sabia sa de foc şi a oprit căderea îngerilor rostind cuvintele: „Să stăm drepţi, să stăm cu frică, să luam aminte!”.
Arhanghelul Gavriil este pomenit mai des în Sfânta Scriptură, în special în Noul Testament. El s-a arătat preotului Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, pe când acesta se ruga în Templu, iar Sfintei Fecioare i-a descoperit naşterea Domnului Iisus Hristos. Tot el este cel ce vesteşte femeilor mironosiţe Învierea Domnului din morţi.
De la Botez, fiecare dintre noi ne bucurăm de prezenţa ocrotitoare a unui înger bun, care nu numai că ne păzeşte, dar ne şi povăţuieşte spre lucruri bune şi ne învaţă cum să împlinim voia lui Dumnezeu. Toate gândurile bune pe care le avem şi faptele bune pe care le săvârşim sunt inspirate de îngerul păzitor. El caută în toate împrejurările vieţii noastre să ne îndreptate spre Bine, însă alegerea este a noastră, dacă plecăm urechea sufletului nostru la poveţele lui sau nu.
În ziua de 8 noiembrie, ziua îngerilor, ne putem arata recunoştinţa faţă de îngerul nostru păzitor şi faţă de toţi îngerii prin participarea la Sfânta Liturghie, prin rugăciuni către îngerul păzitor şi prin ocrotirea şi îngrijirea celor mai mici ca noi, sau a celor neputincioşi.

Activităţi practice

• 1. Citiţi din Sfânta Scriptură următoarele texte: Isaia 6, 1-7; Luca 1, 5-22; 26-38; Luca 2, 8-14 . Ele vorbesc despre îngeri.
• 2. În fiecare luni citiţi mai multe rugăciuni către îngeri, întrucât ziua de luni a fiecărei săptămâni este închinată cinstirii lor. Puteţi citi Canonul către îngerul păzitor, sau Acatistul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil.
• 3. Învăţaţi sau rugaţi pe părinţii voştri să vă înveţe mai multe rugăciuni către îngerul păzitor, dar şi cântecele închinate lor.
• 4. La fiecare Sfântă Liturghie îngerii se alătură creştinilor în chip nevăzut şi-L slăvesc pe Dumnezeu împreună cu ei. Cântaţi împreună cu cântăreţii de la biserică, sau cu corul, şi cu îngerii. Învăţaţi să cântaţi mai ales cântarea „Sfinte Dumnezeule”.
• 5. Nişte îngeri răi au amestecat litere străine în textul de mai jos. Îndepărtaţi literele străine (w,x,y,k,z,q) şi veţi afla un text despre îngerii buni. Transcrieţi apoi textul în spaţiile libere şi memoraţi-l.

„Binewycuvântaxxţi pe Dozwqmnul toqwţi îngekyrixi Lui, cei putekwrniqci la vârtuyxte, care fazxcekţi cuqyvântuzl Lui şi auzixxţi glawwsul cuvinteywklor Lui” (Psalmul 102, 20)

__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________

Pagină realizată de Pr. Ion Tărcuţă

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 33 - octombrie 2009

Sfântul Nectarie (9 noiembrie)

De obicei, când ne gândim la sfinţi, ne gândim la oameni care au trăit acum multe sute de ani. Iată însă că pe data de 9 noiembrie sărbătorim un sfânt care a trăit în secolul XX. Sfântul Nectarie s-a născut în 1846 în Silivria, care se află astăzi pe teritoriul Turciei. După ce a lucrat mai mulţi ani ca să îşi ajute familia săracă, la 20 de ani a intrat în mănăstire. Mai târziu a studiat teologia şi a fost chemat de Patriarhul Sofronie la Alexandria, în Egipt, unde a fost făcut episcop. Aici Sfântul era foarte iubit de oameni, datorită bunătăţii şi dragostei lui pentru ceilalţi.
Sfinţii însă nu devin sfinţi fără greutăţi şi ispite. Aşa s-a întâmplat şi cu Sfântul Nectarie. Unii oameni, pentru că erau invidioşi, au început să împrăştie despre el zvonuri care nu erau adevărate. Ajungând acestea şi la urechile patriarhului, Sfântul Nectarie a fost dat afară din Alexandria.
Iubindu-l mai presus de orice pe Dumnezeu, Sfântul a îndeplinit porunca pe care ne-a lăsat-o Hristos şi i-a iertat pe toţi cei care i-au făcut rău, răspunzând la toate răutăţile cu dragoste şi rugăciune pentru duşmanii lui.
Sfântul Nectarie s-a întors în Grecia, unde Dumnezeu a rânduit să fie predicator la diverse biserici, iar apoi directorul unui seminar unde învăţau viitorii preoţi. A fost foarte iubit şi aici, pentru că toţi vedeau ce mult Îl iubeşte pe Dumnezeu şi cât de bun este cu toţi oamenii.
Mai târziu, Sfântul Nectarie a întemeiat o mănăstire de călugăriţe pe insula Eghina, unde şi-a petrecut ultimii ani din viaţă. Pentru că nu i-a urât pe duşmanii lui, deşi aceştia i-au făcut mult rău, şi s-a rugat mereu pentru ei, iubindu-i pe toţi, Dumnezeu i-a dat Sfântului Nectarie darul facerii de minuni. După moartea sa, în 1920, foarte mulţi bolnavi care mergeau la mormântul lui au fost vindecaţi.
Sfântul Nectarie face multe minuni şi astăzi. El are grijă mai ales de copiii necăjiţi, însă răspunde şi îi ajută pe toţi cei care se roagă lui cu credinţă.

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 21 - octombrie 2008

Mâini slujitoare

- activitate pentru copii -

Citiţi din Biblie din Faptele Apostolilor capitolul 9, versetele 36-43. Răspundeţi apoi la următoarele întrebări:

• Cum se tâlcuieşte numele Tavita?
• Ce ne spune fragmentul despre Tavita?
• Cum crezi că îi putem urma exemplul?

Activitate practică

Materiale necesare:

• - o coală de hârtie
• - foarfece
• - creion negru
• - creioane colorate

Pune palma în mijlocul foii, cu degetele desfăcute, desenează conturul ei şi apoi decupează-l. Gândeşte-te cum ai putea fi de ajutor celorlalţi, acasă, la şcoală sau la biserică, în săptămâna care urmează. Scrie câte o idee pe fiecare deget, iar în mijlocul palmei scrie îndemnul pe care l-am învăţat de la Tavita: Fă întotdeauna fapte bune şi ajută-i pe ceilalţi!

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 21 - octombrie 2008