Sfântul Fanurie, mângâierea celor necăjiţi (27 august)

În Insula Rodos, din Grecia, pe la anul 1500 s-au făcut nişte săpături la zidurile unei fortăreţe. Atunci a fost descoperită o biserică aflată în ruină, iar sub podeaua ei au fost găsite mai multe icoane. Dintre acestea una singură era întreagă. În ea se vedea chipul unui ostaş tânăr, care ţinea în mâini o cruce şi o lumânare aprinsă, numit Fanurie.

Sfântul Fanurie a trăit în insula Rodos şi a murit de foarte tânăr, ca martir, pentru că în vremea aceea erau puţini creştini şi adesea ei aveau de suferit pentru credinţa în Hristos. Sfântul Fanurie însă nu a rămas în amintirea oamenilor pentru credinţa sa puternică, sau pentru curajul său, ci mai ales pentru dragostea pe care i-o purta mamei sale. El s-a născut într-o familie bogată şi mai avea încă 12 fraţi mai mici. Tatăl lor însă a murit şi în scurt timp familia a sărăcit. Se spune că mama lui Fanurie nu era credincioasă şi a murit fără să Îl primească pe Dumnezeu în suflet. Sfântul Fanurie s-a retras în pustie şi toată viaţa s-a rugat pentru iertarea păcatelor mamei sale, ducând o viaţă aspră: mânca foarte puţin şi rar, priveghea în timpul nopţii şi făcea multă milostenie. Era atât de bun încât animalele în preajma lui deveneau blânde şi îl ascultau. De multe ori cobora în cetate şi, plin de bunătate faţă de săraci, orfani şi văduve, cu gândul la mama şi fraţii lui, Sfântul se ruga mult pentru oameni. Aşa, cu rugăciunea lui a dăruit vedere orbilor, i-a făcut pe muţi să vorbească şi pe surzi să audă.

Toată viaţa Sfântul Fanurie s-a rugat pentru mama sa. Chiar şi în ultimele sale clipe de viaţă, când era chinuit de călăii care vroiau să îl omoare, el a spus: „Pentru aceste suferinţe, Doamne, ajută-le tuturor celor care se vor ruga pentru mântuirea mamei lui Fanurie!”

De aceea, de atunci există tradiţia ca atunci când cineva se roagă Sfântului Fanurie să împartă săracilor nişte turte numite fanuropite, făcute din făină, ulei şi zahăr, pentru pomenirea mamei lui. Cei care le împart se roagă pentru mama lui Fanurie, iar Sfântul le vine grabnic în ajutor. Ca şi Sfântul Mina, Sfântul Fanurie ajută mai ales la descoperirea obiectelor sau animalelor dispărute.

Activităţi practice:

• 1. Citiţi viaţa Sfântului Fanurie sau rugaţi un adult să v-o citească, dacă sunteţi prea mici.
• 2. Rugaţi-o pe mama să vă ajute să pregătiţi turtele Sfântului Fanurie (fanuropitele). Iată şi o reţetă:

Aveţi nevoie de:

• 1 cană de zahăr
• 1 cană de ulei
• 2 căni suc de portocale
• 3/4 de cană stafide
• 3/4 de cană nuci mărunţite
• 1 linguriţă scorţişoară
• 1 linguriţă praf de copt
• zahăr vanilat
• 4 căni făină

Zahărul şi uleiul se amestecă bine. Praful de copt se dizolvă în sucul de portocale şi se toarnă în compoziţie. Se adaugă şi celelalte ingrediente, se toarnă compoziţia în tava unsă, dându-se la cuptor pentru 45-50 min (până când la proba cu scobitoarea aceasta iese curată). Tăiaţi-le în pătrate şi împărţiţi-le după ce au fost binecuvântate la biserică de către părintele paroh.

• 3. Ca şi Sfântul Fanurie, rugaţi-vă mereu pentru părinţii voştri. Iată şi o rugăciune pe care să o rostiţi în fiecare seară:

Rugăciunea copiilor pentru părinţi

(sub 10 ani)

Doamne, cât este de bine
Când e mama lângă mine!
Doamne, cât este de rău
Când nu-l văd pe tatăl meu!

Tata, mama, mă iubesc,
Pentru mine ostenesc.
Ţine-i, Doamne Îndurate,
La mulţi ani cu sănătate.

Fă-le parte tot de bine,
Să aibă grijă de mine.
Şi mereu, cu harul Tău,
Izbăveşte-i de cel rău. Amin.

Rugăciunea copiilor pentru părinţi

(peste 10 ani)

Dumnezeule Preasfinte, Părinte, Tu eşti Cel Care din necuprinsa Ta dragoste m-ai făcut din nimic şi tot Tu eşti Cel dintâi Care m-a văzut. Din marea Ta înţelepciune ai poruncit să ne cinstim părinţii şi să fim recunoscători pentru viaţa ce ne-ai dat-o prin ei. De aceea Te rog să-mi ajuţi să le fiu supus(ă), ascultător(oare), şi să nu fac nimic care să îi întristeze. Răsplăteşte-le, Preabunule, cu darurile Tale, pentru dragostea şi grija neadormită ce întotdeauna o au pentru mine. Apără-i de toate nenorocirile şi întristările. Dă-le viaţă lungă, fericită, liniştită şi cu bună înţelegere. Fă-i părtaşi binecuvântării Sfinţilor Tăi. Înmulţeşte roadele ostenelilor lor. Povăţuieşte paşii lor spre căile mântuirii şi ale fericirii veşnice. Fă să prisosească peste ei binefacerile Tale şi să sporească în toate cele bune, ca să Te binecuvântăm în toate zilele vieţii noastre şi în Viaţa cea fără de sfârşit. Amin.

Pagină realizată de Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 32 - septembrie 2009

Maica Domnului

Dragi copii,
În perioada care urmează avem două sărbători închinate Maicii Domnului. Mai întâi, în 15 august, Adormirea Maicii Domnului, iar în 8 septembrie Naşterea Maicii Domnului.
Poate vă mai aduceţi aminte când, într-un alt număr, v-am povestit despre Buna-Vestire, când îngerul Gavriil i-a dat Fecioarei Maria vestea cea bună că Îl va naşte pe Domnul Hristos. Maica Domnului a fost mereu lângă Fiul ei, chiar şi după ce a crescut. Ea L-a urmat mereu, până când a fost răstignit pe Cruce. Înainte să moară, Domnul Iisus l-a rugat pe Sfântul Apostol Ioan să aibă grijă de Mama Sa. De aceea, în tot restul vieţii ei, Maica Domnului a locuit în casa lui Ioan. Aici era vizitată de Sfinţii Apostoli şi ceilalţi ucenici, şi se rugau împreună. Astfel s-a format Biserica, în care Maica Domnului era foarte importantă. De aceea, când a murit, apostolii au venit din toată lumea pentru a-şi lua rămas bun de la cea care era acum Mama lor, a tuturor.
Pe drumul spre cimitir, fariseii au pus un grup de oameni să răstoarne sicriul. Însă când s-au apropiat Dumnezeu i-a orbit pe toţi, iar unuia dintre ei, care ajunsese la sicriu, i-au căzut mâinile, rămase lipite de acesta. Îl puteţi vedea şi în icoana pe care o aveţi de colorat. Văzând ce i s-a întâmplat, omul a crezut imediat în Dumnezeu şi şi-a cerut iertare, iar Dumnezeu l-a vindecat.
La moartea ei, Maica Domnului a fost ridicată la cer de către Fiul ei, Domnul Hristos, dar ne-a promis că rămâne mereu cu noi şi ne ajută ori de câte ori îi cerem ajutorul, pentru că ea este şi Maica noastră, a tuturor.

Planşă de colorat (clic pentru a tipări):

Colţul părinţilor

Pentru a-i implica activ pe copii în trăirea sărbătorilor închinate Maicii Domnului, vă oferim din nou câteva idei de activităţi practice:

• 1. Povestiţi-le copiilor istoria sărbătorii sau citiţi-o împreună cu ei, în funcţie de vârstă; priviţi icoana praznicului, discutaţi cu copiii şi recunoaşteţi persoanele prezente în ea. De Adormirea Maicii Domnului prăznuim moartea şi ridicarea la cer a Născătoarei de Dumnezeu. Este o bună ocazie de a insufla copiilor atitudinea creştină faţă de moarte. În Hristos moartea nu este un sfârşit, ci un început al vieţii veşnice, iar această sărbătoare ne demonstrează bucuria şi slava noii vieţi de care au parte cei care adorm întru credinţa în Domnul, şi unde nădăjduim să ne întâlnim cu toţii, bunici, părinţi, prieteni şi nepoţi, în bucuria veşnică.
• 2. Nici un praznic nu e deplin fără Sf. Împărtăşanie. Spovediţi-vă cu toţii (dacă nu sunteţi primii care trăiţi ceea ce propovăduiţi, educaţia nu are nicio bază) şi pregătiţi-vă şi trupeşte cu o perioadă de post, în funcţie de vârsta copiilor. Postul copiilor nu trebuie să fie neapărat ca al adulţilor, ci să inducă ideea de abstinenţă temporară de la ceva care îţi place (dulciuri, desene animate etc.).
• 3. Învăţaţi să cântaţi sau repetaţi „Cuvine-se cu adevărat”, troparul praznicului sau alte cântări închinate Maicii Domnului, potrivite cu vârsta lor.
• 4. Mergeţi împreună cu copiii fie la florărie, fie pe câmp, fie în propria grădină. Implicaţi-i în alegerea şi pregătirea unor buchete pe care să le duceţi la biserică, pentru a împodobi icoana Maicii Domnului.
• 5. Împodobiţi împreună şi acasă icoana Născătoarei de Dumnezeu pe care o aveţi la colţul de rugăciune. Puteţi face şi mici bucheţele de flori pe care copiii să le ofere vecinilor în cinstea sărbătorii.
• 6. În programul de rugăciune din această perioadă introduceţi câte o rugăciune specială închinată Maicii Domnului, spusă eventual chiar de cei mici.
• 7. Verset de memorat: „fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.” (Luca 11, 28)

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 31 - august 2009