sâmbătă, 19 decembrie 2009
Naşterea lui Iisus
Într-un orăşel numit Nazaret trăia demult o fecioară cu numele Maria. Ea avea sufletul curat şi gândul bun îndreptat mereu prin rugăciuni spre Dumnezeu. Fecioara Maria, cea aleasă dintre toate fecioarele să Îl nască pe Iisus, trăia în post şi rugăciune alături de bătrânul Iosif, cel care o îngrijea şi o ocrotea. Ei aşteptau ca vestea cea mare pe care o primiseră de la îngerul Gavriil, că Maria Îl va naşte pe Fiul lui Dumnezeu, să se împlinească.
Tocmai în acea perioadă însă împăratul roman a poruncit ca fiecare om din Imperiul Roman să se înregistreze cu numele în oraşul din care provenea familia sa. Iosif se trăgea din Betleem, aşa că trebuia să meargă acolo.
A plecat împreună cu Maria şi după o călătorie lungă şi obositoare au ajuns. Însă acolo nu au găsit nici un loc unde să doarmă în timpul nopţii, nimeni nu avea loc să îi primească. Singurul loc pe care l-au găsit a fost o peşteră la marginea oraşului, în care oamenii au făcut adăpost pentru animale. Acolo, în acea noapte sfântă, Maria L-a născut pe Pruncul Iisus. L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat în ieslea vitelor, care Îi făceau căldură.
Pe dealurile din jurul Betleemului se aflau câţiva păstori, care îşi păzeau turmele. Un înger a venit la ei în lumină strălucitoare şi le-a spus că în apropiere de ei tocmai S-a născut Mântuitorul Hristos, pe care Îl vor găsi în apropiere, dormind într-o iesle. Atunci păstorii au văzut o mare mulţime de îngeri care cântau: „Slavă lui Dumnezeu în ceruri şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!“ După ce îngerii au plecat de la ei, păstorii s-au grăbit spre Betleem, unde L-au găsit pe Pruncul care dormea în iesle, aşa cum le spusese îngerul.
La peştera săracă au sosit apoi şi trei bărbaţi învăţaţi, pe care noi îi numim magi, care ajunseseră acolo călăuziţi de o stea apărută de curând pe cer. Văzându-L pe micul Prunc, ei au îngenuncheat şi s-au închinat Lui, oferindu-i daruri: aur, tămâie şi smirnă.
Icoana Naşterii Domnului este una dintre cele mai cunoscute icoane. Ea ne înfăţişează evenimentul petrecut la Betleem, Întruparea Creatorului Universului, care intră în lume şi în istorie ca prunc nou-născut. Dumnezeu vine în lume şi se arată oamenilor în chip de copilaş, nu ca un împărat, ci un om simplu, ca fiecare dintre noi. Îngerii cântă imnuri, magii şi pastorii Îi aduc daruri. Cerurile Îl întâmpină prin apariţia unei stele strălucitoare, iar pământul Îl primeşte într-o peşteră. Animalele Îl privesc într-o tăcere uimită, iar noi, oamenii, îi oferim pe unul dintre semenii noştri, pe Fecioara Maria.
Să ne bucurăm şi noi împreună cu magii şi păstorii şi să-L primim pe Iisus în inima noastră, vestind şi celorlalţi venirea Lui în lume, cu bucurie şi dragoste!
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 11 - decembrie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu