Jocuri: Oiţa pierdută

Vârsta jucătorilor: 4-10 ani

Numărul copiilor: cel puţin 5 jucători; cu cât sunt mai mulţi, cu atât creşte gradul de dificultate, atenţia este mai solicitată şi jocul mai interesant şi mai intens.

Materiale necesare: o masă răsturnată care să formeze, în marginea sălii, o ascunzătoare.

Text biblic: „Şi a zis către ei pilda aceasta, spunând: Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte? Şi găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se; Şi sosind acasă, cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută. Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă.”  (Luca 15, 3-7)
Pentru cei mai mici:
„Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.
Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine.” (Ioan 10, 11-14)

Explicarea jocului:

1.     Prezentarea textului biblic la nivelul vârstei copiilor participanţi. Ideea principală: Orice cioban, atunci când pierde o oiţă, lasă totul şi pleacă în căutarea ei. Tot aşa şi Dumnezeu, plin de iubire, ne caută atunci când ne îndepărtăm de El, venind după noi şi strigându-ne pe nume pentru a ne întoarce Acasă.
2.  Copiii zburdă liberi, behăind ca nişte oiţe.
3.  Animatorul anunţă venirea serii, când oiţele se opresc şi adorm. Apoi atinge pe umăr una dintre oiţe, care, în linişte perfectă, merge şi se piteşte în ascunzătoare.
4.   Animatorul anunţă venirea dimineţii, când copiii deschid ochii şi trebuie să îşi dea seama care oiţă lipseşte, apoi încep să o strige cu toţii.
5.  Oiţa pierdută iese la iveală şi se întoarce în turmă.

[Editare ulterioară:] Unul dintre copii este ales să fie păstorul şi el trebuie să îşi dea seama care copil lipseşte. Îl strigă cu toţii şi păstorul se duce după el. Se îmbrăţişează toţi.

Jocul continuă până când fiecare copil va avea ocazia să fie oiţa pierdută şi apoi găsită.

PLUS:  Pe copiii care nu au parte de foarte multă afecţiune în familie, jocul îi face să se simtă iubiţi şi valorizaţi.

Natalia Corlean, coordonator Centrul cultural Zestrea Buciumului

Adaptare după „Marea carte a jocurilor”