Această scenetă a fost jucată pentru prima dată la hramul
bisericii din Boholț, „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”, în 24 iunie 2015. Ne-a
fost oferită cu mare drag spre publicare de autorul ei, părintele Ioan Paroș
din Parohia ortodoxă Boholț. Sperăm să fie o bucurie pentru cât mai mulți copii
și îndrumătorii lor.
Personajele: 2 prezentatori, îngerul Gavriil, Zaharia,
Elisabeta, Maica Domnului, 4 vecine.
(Într-o parte a scenei se află un scaun, în cealaltă parte se află o icoană
pusă la închinare. În faţa scaunului, la o distanţă de cca 2 m, se află o
măsuţă joasă. Prezentatorii stau pe toată durata scenetei de o parte şi de
cealaltă a scenei. Noi am început cu o strofă din Paraclisul Sfântului Ioan
Botezătorul pusă la CD player, iar când am scăzut volumul prezentatorii şi-au
început replicile).
Prezentatorul 1: Domnul nostru Dumnezeu
N-a uitat poporul
Său,
Şi-ntr-un timp
îndepărtat
Când Irod
era-mpărat
Dă printr-un înger
vestirea
Preotului Zaharia.
(Intră Elisabeta cu
Zaharia. Elisabeta se aşează pe scaun)
Prezentatorul 2: O familie frumoasă
Blândă, bună,
credincioasă,
Preotul Zaharia
Şi cu Elisabeta
Toată ziua se
mâhneau
Şi Domnului se
rugau
Un copil la
bătrâneţe
Să primească spre
bineţe.
(Zaharia îşi ia
rămas bun de la Elisabeta şi vine în faţa icoanei tămâind.)
Prezentatorul 1: Dumnezeu i-a ascultat
Şi lui Gavriil i-a
dat
Vestea bună
minunată
Pe pământ s-o
ducă-ndată.
Şi pe când Zaharia
A venit şi tămâia
În templu i s-a
arătat
Şi aşa i-a
cuvântat:
(Îngerul Gavriil
apare lângă icoană)
Îngerul Gavriil: — Bucură-te, Zaharie,
Că Domnul îţi
spune ţie
Soţia va zămisli
Şi-un copil voi
veţi primi.
Ioan va fi al său
nume
Pentru că va fi în
lume
Înaintemergător
Domnului
Mântuitor.
Zaharia: — Slavă Domnului ceresc
Să-i dea tot ce-i
pământesc!
Dar de unde eu voi
şti
Că ce spui se
va-mplini?
Îngerul Gavriil: — Eu Gavriil mă numesc
Şi sunt pus să
împlinesc
Taina cea din veci
ascunsă
Şi de îngeri
nepătrunsă.
Iar pentru că n-ai
crezut
Iată de-acum vei
fi mut!
Până va fi
împlinit
Ceea ce ţi-am
proorocit.
(Zaharia se
întoarce la Elisabeta. Îngerul iese din scenă.)
Prezentatorul 2: Şi s-a-ntors acasă mut
Cela ce nu a
crezut.
Proorocia
se-mplineşte
Elisabeta
zămisleşte.
Şi se ascunde pe
sine
Nu vrea să zică la
nimeni
Cum Dumnezeu o
slăveşte,
De blestem o
izbăveşte.
Prezentatorul 1: Însă în a şasea lună
Primeşte vestea
cea bună
Şi Fecioara Maria
Ce în pântece
primea
De la Duhul Cel
Preasfânt
Pe Hristos
pe-acest pământ.
Prezentatorul 2: Iar Fecioara Maria
Cu Elisabeta era
Verişoară-n
sârguinţă
În sânge şi în
credință.
Când Gavriil a
plecat
Maica Domnului
şi-a luat
Puţine lucruri
ce-avea
Şi-a mers la
Elisabeta.
(Maica Domnului
intră în scenă. Are în mâini o vază cu flori de sânziene pe care le lasă jos
când ajunge în mijlocul scenei.)
Elisabeta: — Mulţumesc lui Dumnezeu
Că Maica Domnului
meu
A ţinut să mă
cinstească
Şi-a venit să
mă-ntâlnească.
(Elisabeta şi Maica
Domnului se îmbrăţişează în mijlocul scenei, după care rămân ţinându-se de
mâini)
Bine ai venit, Marie,
Că vei fi
slăvită-n lume!
Binecuvântată eşti
De oştirile
cereşti
Că în pântece tu
porţi
Pe Dumnezeul a
toţi.
Acum când m-ai
salutat
Pruncul meu s-a
bucurat,
În pântece mi-a
săltat
Fiincă s-a umplut
de har.
Maica Domnului: — Domnul fie lăudat
Că în pântece mi-a
dat
Pe Mântuitorul meu
Şi veşnicul Dumnezeu!
Elisabeta mea bună,
Tu porţi în a
şasea lună
Un dar de la Cel
de sus,
Precum îngerul
mi-a spus
Că va merge fiul
tău
În faţa Fiului meu,
Pregătind pe tot
poporul
Să-şi vadă Mântuitorul.
(către Zaharia) Zaharia, n-ai crezut
Ce îngerul ţi-a
vestit.
Acum taci şi iei
aminte
Ce nu se spune-n
cuvinte.
V-am adus acum în
dar
Pe lângă har peste
har
Aste flori de
sânziene
Rupte cu mâinile
mele.
(Maica Domnului le
dă vaza cu flori. Zaharia o aşează pe măsuţă)
Să ne bucurăm acum
De Dumnezeu Cel
preabun.
Prezentatorul 1: Timpul parcă se miceşte
Şi sorocul
se-mplineşte
Elisabeta să nască
Proorocia
să-mplinească.
Şi-a născut un fiu
frumos
Cuminte şi sănătos.
Prezentatorul 2: De prin sat s-au adunat
Vecinii la ajutat.
(Intră vecinele)
Era bucurie mare
Nu avea asemănare.
Vecinele se
sfădeau
Toţi acum se
sfătuiau
La copil nume să-i
dea
Aşa cum e datina.
Vecina 1: — Tu vecină, zic aşa:
Să-l cheme
Zaharia!
Vecina 2: — Bine zici, că-i nume bun.
La băiat să-i
pun-acum
Numele tatălui său
Ca să-l ferească
de rău.
Vecina 3: — Însă despre acest nume
Elisabeta ce
spune?
Elisabeta: — Este drept şi-adevărat
Că atunci când
naşti băiat
Să-i pui numele la
tată
După cum lumea
se-aşteaptă,
Căci atunci când
vin pe lume
Copiii nu au un
nume.
Dar acest copil
curat
S-a născut cu nume
dat
De Marele Dumnezeu
Vestit prin
îngerul Său.
Îngerul Gavriil ne
spune:
Ioan va fi al său
nume.
Vecina 4: — Vai, vecină, ce-ai păţit?
Eu cred că te-ai
zăpăcit.
Căci din neamul
vostru, fată,
Nimeni n-a purtat
vreodată
Fie el cât de
sărman
Numele ăsta... Ioan!
Daţi-i tatălui
tăbliţă
Să vedem a lui
dorinţă.
(Îi dă o tăbliţă pe
care Zaharia scrie sau este deja scris: Ioan este numele lui)
Prezentatorul 1: A scris Zaharia bine:
Ioan să fie al său
nume.
Şi-ndată s-a împlinit
Ceea ce i s-a
vestit.
Limba i s-a
dezlegat
Şi pe loc a
cuvântat:
Zaharia: — Măreşte sufletul meu
Pe Preabunul
Dumnezeu
Că ruga ne-a auzit
Şi dorinţa
ne-a-mplinit.
Acest copil a fost
dat
Prooroc Celui
Preaînalt
Înaintemergător
Domnului
Mântuitor.
Gătind calea
Domnului,
Pregătind poporul
Lui
Îndemnând la
pocăinţă
Învăţând cu
stăruinţă,
Şi-ndrăznind cu
mâna sa
Pe Hristos va
boteza.
Prezentatorul 2: Tot ţinutul s-a mişcat
De-acest lucru
minunat.
Şi ne minunăm
mereu
De Preabunul
Dumnezeu
De Ioan Botezător
Înaintemergător,
De cel mai mare
născut
Din femeie pe
pământ.
(Aici se poate introduce un cântecel. Noi am găsit o priceasnă din care am
luat două strofe: „Când fiul i s-a născut/ Zaharia a făcut/ Semn cu mâna că ar
scrie/ Numele Ioan să-i fie// Atunci putu cuvânta/ Şi cu toţi se desfăta/ Toţi
şi toate au priceput/ Că om mare s-a născut”. Le-am cântat pe melodia colindei
„Toată obştea creştinească” adăugând după fiecare vers refrenul: „Domnului
Doamne”).
Elisabeta: — Ia priviţi, dragile mele,
Florile de
sânziene!
Trei luni de când
le-a adus
Maica Domnului
Iisus
Stau înflorite
mereu
Vestindu-l pe fiul
meu.
(Am finalizat cu o
altă strofă din Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul.)
Notă: Indicaţiile scenice sunt orientative, fiecare
coordonator adaptând sceneta spaţiului şi momentului în care se joacă.
Autor: Pr. Ioan Paroș, Parohia ortodoxă Boholț (Făgăraș)