Duminica Fiului Risipitor

Referinţa biblică: Luca 15, 11-32.

Dragi copii, dacă v-aţi uitat vreodată cu atenţie în calendarul Bisericii, poate aţi observat că fiecare duminică poartă o denumire după pericopa evanghelică care se citeşte la Sf. Liturghie în acea zi. Acest lucru a fost rânduit astfel pentru a ne ajuta să ne pregătim duhovniceşte în vederea marilor praznice ale anului.

Fiindcă în curând vom intra în Sfântul şi Marele Post al Paştilor, avem câteva duminici pregătitoare înaintea perioadei de post. Una dintre ele este cea a Fiului Risipitor, care în anul aceste cade în ziua de 24 februarie.

Cred că aţi auzit de această întâmplare care se găseşte în Evanghelia după Luca, capitolul 15, versetele 11- 32.
Trăia odată un om care avea doi fii. Cel mai tânăr i-a cerut tatălui să împartă averea pe care o avea, şi să-i dea partea care i se cuvine. Apoi, luând banii, a plecat într-o ţară foarte îndepărtată, cheltuind tot ce avea pe lucruri rele. A rămas sărac, iar în ţara aceea a venit o foamete mare, aşa că el nu mai avea ce să mănânce. Era foarte flămând şi poftea la roşcovele mâncate de porci, dar nu avea voie să ia din ele. Cu multă întristare s-a gândit la servitorii tatălui său, despre care îşi aducea aminte că mâncau mai bine ca el. Aşa că s-a hotărât să se întoarcă acasă, să-i ceară iertare tatălui şi să-l roage să-l primească pentru a-i fi slujitor .
Astfel a plecat înapoi spre ţara lui. Dar tatăl său, care îl iubea foarte mult, îl aştepta. Şi văzându-l de departe, a alergat spre el, l-a sărutat şi l-a iertat imediat pentru tot ce a făcut rău. Apoi i-a dat haine frumoase şi a făcut un ospăţ mare în cinstea lui.
Poate că şi voi, dragi copii, faceţi din când în când lucruri rele, supărând pe Dumnezeu şi pe părinţi. Dar dacă vă pare rău cu adevărat şi vă cereţi iertare, cu hotărârea de a nu mai greşi din nou, răul va fi uitat .

Întrebare:
Ai făcut de curând vreo faptă rea şi nu ţi-ai cerut iertare pentru ea? Du-te imediat la mama şi la tata, spunându-le cat de rău îţi pare, fiindcă ei te aşteaptă cu multă dragoste, ca să te ierte.

Irina Constantinescu, psiholog

Rugăciune când am greşit faţă de Dumnezeu sau faţă de oameni

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii, iată vin acum înaintea Ta şi te rog să fii milostiv faţă de mine. Doamne, Tu m-ai văzut şi atunci când am greşit, dar eu am uitat cu totul de Tine. Iartă-mi, Doamne, greşeala pe care am săvârşit-o şi Te rog luminează-mi sufletul, ca să nu se întunece în întristare. Dă-mi putere să nu mai cad în greşeli şi fapte rele. Te rog să îi mângâi pe toţi cei care au avut de suferit în urma faptei mele, iar mie dă-mi putere să le cer iertare. Doamne, ajută-mi să ajung la spovedanie şi să-mi mărturisesc greşelile ca să mă învrednicesc de iertarea pe care Tu o dăruieşti prin preoţii Tăi. Amin.

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 13 - februarie 2008

Vameşul şi fariseul

Într-o zi, Domnul Hristos se afla în mijlocul unor oameni care credeau că felul în care se poartă ei este foarte bun şi plăcut lui Dumnezeu. Ei priveau de sus la alţi oameni, despre care credeau că nu duc o viaţă la fel de bună ca a lor. Pentru a-i face să înţeleagă că mândria nu este plăcută lui Dumnezeu, Domnul Hristos le-a spus povestea vameşului şi fariseului:
Doi oameni au mers la templu ca să se roage. Unul era fariseu, iar altul vameş. Fariseii erau oameni care respectau foarte exact Legea Vechiului Testament; adesea ei îi criticau pe ceilalţi, considerându-se mai buni decât aceştia. Vameşii erau cei care adunau impozitele de la oameni. Erau consideraţi oameni răi, mincinoşi, care adesea înşelau şi cereau mai mulţi bani decât trebuia, pentru a păstra şi ei o parte din ei.
În biserică, fariseul stătea în picioare şi se ruga aşa: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, lacomi, nedrepţi, sau ca acest vameş! Eu postesc de două ori pe săptămână şi dau la templu o parte din tot ce câştig.
Vameşul stătea mai departe de altar, cu capul plecat. Nu îndrăznea să îşi ridice ochii către cer, şi doar repeta: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!
Şi Domnul Hristos încheie, spunând că rugăciunea vameşului a fost mai bine plăcută în faţa lui Dumnezeu, pentru că era o rugăciune smerită, în timp ce fariseul era foarte mândru, iar Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, în timp ce celor smeriţi le dă har.

Activităţi:

Pagina de colorat (clic pentru a imprima)
Adevărat sau fals?
1. Dumnezeu a fost mulţumit şi de rugăciunea fariseului şi de a vameşului. (F)
2. Dumnezeu a refuzat să asculte rugăciunea păcătosului. (F)
3. Şi vameşul şi fariseul erau păcătoşi. (A)
4. Fariseul şi-a recunoscut păcatul. (F)

Smerit sau mândru?
1. „Am făcut 5 fapte bune azi.”
2. „Dumnezeu mi-a dat azi şansa să fiu de ajutor.”
3. „Aş vrea să fiu ca tatăl meu, care este foarte răbdător.”
4. „Eu ştiu mai multe decât oricine din clasa mea.”
5. „Colegul meu de bancă e cam prost. Nu rezolvă problemele la fel de repede ca mine.”

Întrebări:
1. Este suficient să facem fapte bune ca să fim buni?
2. Avem cu ce să ne dăm mari în faţa lui Dumnezeu? Există ceva ce am făcut noi singuri, fără ajutorul Lui?

Versetul de memorat:
„Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.” (Matei 11, 29)


Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 36 - ianuarie 2010

Întâmpinarea Domnului

Dragi copii, pe 2 februarie Biserica noastră prăznuieşte unul din evenimentele importante din viaţa pământească a Mântuitorului, şi anume "Întâmpinarea Domnului". Despre acesta ne povesteşte Sfântul Evanghelist Luca. Trecuseră 40 de zile de la naşterea lui Iisus şi, aşa cum cerea obiceiul evreiesc, Maica Lui, împreună cu Sfântul Iosif, au mers la Ierusalim, să aducă o jertfă pentru naşterea copilaşului.

În Ierusalim trăia un om pe nume Simeon, căruia Dumnezeu i-a promis că nu va muri până nu va vedea pe Mântuitorul. Sfânta Tradiţie ne spune că Simeon avea deja 150 de ani. Când Maica Sfântă, împreună cu Pruncul Iisus şi cu Sfântul Iosif, au ajuns la Templu, Simeon a venit şi el acolo, îndemnat de Duhul Sfânt. Văzând Copilaşul, el l-a luat în braţe şi a recitat această frumoasă rugăciune, pe care o auzim la fiecare vecernie:
"Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel." (Luca 2:29-32)

Această tradiţie a aducerii copiilor la Templu după naştere a fost păstrată de către Biserica noastră. Şi voi, la 40 de zile după ce v-aţi născut, aţi fost aduşi la biserică pentru a fi închinaţi înaintea icoanelor - adică îmbisericiţi.

Coloraţi icoana Întâmpinării:


Iată şi o întrebare pentru voi :

• Cine este femeia care stă în spatele lui Simeon, în icoana "Întâmpinării Domnului", pe care o aveţi de colorat?

Ca să aflaţi, citiţi din Biblie Evanghelia acestei sărbători - Luca, capitolul 2, versetele de la 22 la 40, sau rugaţi pe părinţi, ori pe unul din frăţiorii mai mari să vă citească, şi răspundeţi împreună la întrebare.

Irina Constantinescu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 12 - ianuarie 2008

Greşeala

În timp ce mergea pe drum, un călător a văzut într-o gradină un pom frumos, de crengile căruia atârnau nişte mere mari şi roşii de-ţi lăsa gura apă. Văzând omul că nu-i nimeni prin preajmă, ce s-a gândit? Bine ar fi daca ar gusta şi el câteva, aşa, de poftă!
Dar cum să facă? Până la pom trebuia să treacă de un gard înalt şi de o mare băltoacă. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a învârtit, dar, nemaiavând răbdare, şi-a zis: "Fie ce-o fi!" şi a început să se caţăre pe gard. Cu greu, a reuşit să ajungă în curte, dar supărat nevoie mare, fiindcă într-un ghimpe din gard îşi agăţase haina şi o rupsese. Acu, ce să mai facă?!
Nu mai putea schimba nimic. Ba, mai mult, grăbindu-se, a uitat de băltoaca plină cu noroi şi s-a afundat în mal.
Când, în sfârşit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat câteva mere, dar, uitându-se la ele cum arată, şi-a spus:
- E drept că am obţinut eu ce-am vrut, dar a meritat oare? Haina mea cea bună e ruptă, încălţările şi pantalonii murdari ...
Cum stătea el aşa şi îşi plângea singur de milă, apare în curte stăpânul casei. Când l-a văzut pe călător cum arată, i-a spus:
- Bine, omule, trebuia să te munceşti atâta pentru câteva mere? Uite ce-ai păţit! Ca să nu mai spun că nu înţeleg de ce-ai încercat să le iei pe furiş ? Dacă băteai la mine în poartă şi mi-ai fi cerut câteva mere, eu ţi-as fi dat cu drag. Acum, haide în casă să te speli şi să te odihneşti şi apoi iţi vei vedea de drum!
Tare bucuros şi mulţumit a fost călătorul văzând bunătatea gazdei sale dar, ruşinat în acelaşi timp, şi-a promis sieşi ca altădată nu va mai fi atât de nesăbuit.

În viaţă nu este important doar să obţii, ci şi cum obţii! Sunt oameni care vor să aibă mai mult şi atunci muncesc fără tihnă. Alţii, însă, fură, gândindu-se mereu cum să fugă de muncă şi să înşele. Aceştia din urmă singuri se înşeală, fiindcă nu este totul să ai un lucru; contează şi cum l-ai obţinut!

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 7 - august 2007

Poezii-ghicitori

Să vă spun o ghicitoare
Despre ceva de mâncare:
Crude sau puse la fiert
Se consumă ca desert,
Recunoaşte orişicine
Că-s pline de vitamine.
Sfat
Regulile sunt chiar simple:
Trebuiesc bine spălate,
Grijă ai să nu se-ntâmple
După ce au fost mâncate.


Se spune că-i o virtute
Ce te-ndeamnă să oferi;
Împarţi daruri foarte multe
Şi nimic în schimb nu ceri.

Notă: răspunsurile le găsiţi în ediţia tipărită, la pagina 13

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 8 - septembrie 2007

Noe

(Pentru a tipări dati clic pe imagine)

Aşa cum a fost creată de Dumnezeu, lumea era bună, însă devenea din ce în ce mai apăsată de răutăţile oamenilor. Întristat, Dumnezeu a hotărât să trimită un mare potop asupra oamenilor. În vremea aceea un singur om rămăsese cu adevărat credincios. Numele lui era Noe. Dumnezeu a dorit să îl salveze împreună cu familia sa şi i-a poruncit să construiască o corabie mare. Atât de mare, încât să încapă în ea Noe cu soţia lui, cei trei fii ai lor: Sem, Ham şi Iafet împreună cu soţiile lor şi câte o pereche din fiecare specie de păsări şi animale de pe pământ. Pe corabie trebuiau construite şi magazii pentru păstrarea hranei tuturor, pentru o vreme îndelungată.
Noe a făcut aşa cum i-a spus Dumnezeu, iar când a terminat s-a dezlănţuit potopul. Râurile s-au revărsat şi apa s-a împrăştiat pe tot pământul, iar curând totul a fost acoperit de ape. Nimeni şi nimic, în afara celor de pe corabie, nu a supravieţuit.
După ce potopul a încetat şi apele au început să scadă, Noe a dat drumul unui porumbel. Voia să ştie dacă pământul era suficient de uscat ca ei să poată părăsi corabia. Porumbelul s-a întors cu o ramură de măslin în cioc, semn că apele s-au retras. Peste puţin timp corabia s-a oprit pe vârful unui munte. Dumnezeu i-a spus lui Noe că venise vremea ca ei toţi să iasă din corabie şi să înceapă o nouă viaţă, într-o lume nouă.

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 9 - octombrie 2007

Ghici ghicitoarea mea

Când greşeşti se supără,
Când eşti bun se bucură,
Neclintit stă lângă tine
Şi la rău ca şi la bine.


Te mustră, dar te iubeşte;
Îl pierzi, dar El te găseşte;
Şi de-ajungi ca să-l iubeşti
Tatăl tău Îl tot numeşti.


Care este ziua-n care
De la Domnul învăţăm
Să nu muncim, ci-n grabă mare
În casa Lui să ne-adunăm?


Acest râu, cândva, demult
Când Iisus fu botezat
La minunea ce văzu
Cursul şi l-a preschimbat.

Răspunsurile le găsiţi la pagina Casuta copiilor (p.12) din varianta de tipar, pe care o puteţi vedea aici:
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 24, ianuarie 2009